Curtea Constituțională a României (CCR) discută miercuri, 4 martie, sesizarea de neconstituționalitate formulată de președintele Nicușor Dan asupra legii care modifică regimul de utilizare a plajelor Mării Negre.
Dezbaterea are loc după ce, la 21 ianuarie, Curtea a decis amânarea analizării cauzei.
Ultima oră
Flavius Stoican, noul antrenor al Farului!
13 apr., 12:54
Șofer băut, prins de poliție după ce s-a răsturnat cu un triciclu în Mamaia și a fugit
13 apr., 12:26
Este oficial, Ianis Zicu nu mai este este antrenorul Farului
13 apr., 12:12
Vârsta nu aduce mereu înțelepciune în trafic! Prins cu 0,88 mg/l alcool în Constanța
13 apr., 12:04
Ce prevede legea contestată
Sesizarea a fost transmisă în luna noiembrie a anului trecut și vizează Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2006, act normativ care stabilește cadrul juridic privind utilizarea plajelor Mării Negre și controlul activităților desfășurate pe acestea.
Potrivit legii contestate, statul român, în calitate de titular al dreptului de proprietate asupra plajelor, poate atribui în folosință gratuită autorităților administrației publice locale din localitățile riverane Mării Negre, la cererea acestora, o cotă de până la 20% din suprafața plajelor utilizate în scop turistic, situate pe raza fiecărei unități administrativ-teritoriale.
Suprafețele respective ar urma să fie destinate amenajării de plaje publice, potrivit Agerpres.
Argumentele președintelui
În motivarea sesizării, Nicușor Dan susține că soluția legislativă introduce posibilitatea transmiterii gratuite a unor bunuri din domeniul public al statului către autoritățile locale, măsură care, în opinia sa, contravine prevederilor constituționale.
Șeful statului subliniază că plajele și faleza Mării Negre fac parte din domeniul public al statului, iar dreptul de proprietate asupra acestora aparține exclusiv statului român.
În acest context, atribuirea gratuită a unor astfel de bunuri este permisă de Constituție doar în anumite condiții. Potrivit președintelui, autoritățile administrației publice locale nu se încadrează în categoria instituțiilor de utilitate publică, așa cum este aceasta definită de Legea fundamentală, și nu pot beneficia de o asemenea atribuire.
