Consiliul Suprem de Apărare a Țării a aprobat, la 7 septembrie 2026, noul Plan de Înzestrare a Armatei României, documentul care trasează direcțiile de dezvoltare a forțelor armate pentru următorul deceniu.
Planul pentru perioada 2027-2036 vine într-un context de securitate profund schimbat de războiul din Ucraina și include o listă amplă de sisteme de armament, vehicule blindate, avioane, drone, radare, sisteme antiaeriene și echipamente pentru războiul electronic.
Ultima oră
Tricolorii au făcut spectacol pe apă! România, 17 medalii la Campionatele Balcanice de canotaj
Alegeri prezidenţiale în Franţa, 2027. Marine Le Pen conduce detașat în sondaje
Ministrul Educației, după rezultatele PISA: „Rezultatele României sunt slabe”. Ce spune despre reforme, profesori, elevi și efectele pandemiei
Nicușor Dan, întâlnire cu Friedrich Merz în Finlanda: România și Germania discută întărirea Flancului Estic și cooperarea în industria de apărare
Ministerul Apărării Naționale susține că noua planificare trebuie privită nu doar prin prisma achizițiilor de tehnică militară, ci și prin necesitatea ca România să poată reacționa rapid la amenințări și să dispună de o industrie națională capabilă să asigure muniții și alte resurse în cazul unei crize sau al unui conflict.
PIAR, planul care stabilește direcția de înzestrare a Armatei
Planul de Înzestrare a Armatei României este principalul document prin care sunt stabilite, într-o manieră unitară, programele de dotare ale forțelor armate și prioritățile pentru dezvoltarea capabilităților militare.
Documentul este elaborat în baza legislației privind funcționarea CSAT și planificarea apărării și are la bază atât necesitățile României, cât și angajamentele asumate în cadrul NATO și al Uniunii Europene.
Un element important este caracterul dinamic al planului. PIAR are o perspectivă de zece ani, însă este actualizat în fiecare an. Astfel, lista priorităților poate fi ajustată în funcție de evoluția situației de securitate, lecțiile desprinse din conflictele în desfășurare, obiectivele NATO, contractele deja semnate și resursele financiare disponibile.
Războiul din Ucraina a schimbat prioritățile
Conflictul declanșat de Rusia în Ucraina a determinat România să acorde o atenție mai mare unor capabilități care, în trecut, nu se aflau neapărat în centrul planificării.
Potrivit MApN, experiența războiului a arătat cât de important este ca forțele armate să poată interveni rapid și să dispună de sisteme disponibile imediat, inclusiv în situații care apar în timp de pace.
În același timp, războiul a evidențiat importanța industriei naționale de apărare. Capacitatea de a produce muniție și de a asigura mentenanța și refacerea stocurilor poate deveni esențială în cazul unui conflict de durată.
România a accelerat, de asemenea, dezvoltarea unor capabilități de supraveghere și contracarare a amenințărilor aeriene, după incidentele produse în apropierea graniței, inclusiv cele în care drone și fragmente de rachete au ajuns pe teritoriul țării.
5% din PIB pentru apărare pune presiune pe modernizare
Planul de înzestrare este influențat și de noul angajament financiar al NATO.
La Summitul de la Haga, din iunie 2025, statele aliate, inclusiv România, au convenit să ajungă până în 2035 la un nivel anual de 5% din PIB destinat apărării.
Din această țintă, 3,5% din PIB este destinat cheltuielilor militare propriu-zise, precum echipamentele, personalul și operaționalizarea forțelor. Restul de 1,5% este destinat unor domenii conexe apărării, precum infrastructura cu dublă utilizare, securitatea cibernetică și reziliența.
Angajamentul a fost reconfirmat la Summitul NATO de la Ankara, din iulie 2026.
Pentru România, creșterea resurselor alocate apărării permite accelerarea unor programe de modernizare care implică investiții de ordinul miliardelor de euro.
Șase direcții majore pentru perioada 2027-2030
Pentru primii ani ai noului plan, MApN grupează prioritățile în șase mari categorii de capabilități, după modelul utilizat în cadrul NATO.
- Forța de lovire și luptă – Engage
Una dintre cele mai consistente componente este reprezentată de sistemele destinate confruntării directe cu un adversar.
Lista include armament individual compatibil cu standardele NATO, aparatură optică și sisteme de vedere pe timp de noapte, precum și echipamente individuale avansate pentru militari.
În zona vehiculelor blindate sunt prevăzute continuarea programului Piranha 5 8×8, vehicule tactice blindate JLTV pentru Forțele pentru Operații Speciale, alte vehicule tactice blindate, vehicule amfibii de asalt AAV-7 și mașini de luptă a infanteriei pe șenile.
Pentru Forțele Terestre sunt incluse, de asemenea, tancul principal de luptă, obuziere de 155 mm și sistemele de artilerie HIMARS.
Forțele Navale au în plan modernizarea fregatelor și a navelor purtătoare de rachete, achiziția de nave de patrulare maritimă de tip OPV, precum și sisteme mobile de lansare a rachetelor antinavă.
Sunt prevăzute și vedete rapide pentru scafandri și alte capabilități destinate operațiunilor maritime.
În domeniul aerian, planificarea include avioanele F-16 și F-35, dar și elicoptere destinate luptei împotriva navelor de suprafață.
Un alt domeniu aflat în ascensiune este cel al dronelor de atac și al munițiilor de tip loitering. Acestea pot rămâne în aer deasupra unei zone și pot lovi ținta după identificarea acesteia, reprezentând una dintre schimbările importante aduse de conflictele moderne.
- Apărarea împotriva rachetelor și dronelor – Protect
A doua direcție este dedicată protejării trupelor și infrastructurii împotriva atacurilor aeriene.
România urmărește dezvoltarea unei arhitecturi stratificate, în care intră sisteme PATRIOT, sisteme antiaeriene cu rază scurtă și foarte scurtă, MANPADS, sisteme cu rază medie și capabilități C-RAM.
Un loc important îl ocupă și sistemele C-UAS, destinate combaterii dronelor.
Planul include, totodată, echipamente pentru protecția împotriva amenințărilor chimice, biologice, radiologice și nucleare, precum și dezvoltarea apărării cibernetice.
- Comandă și control – C3
Modernizarea nu se limitează la arme și platforme de luptă.
Armata are nevoie și de sisteme care să permită transmiterea rapidă a informațiilor și coordonarea unităților.
În această categorie intră puncte de comandă pentru brigăzi, sisteme integrate de comunicații și informatică pentru batalioane și centre tactice de comandă pentru sistemele de apărare antiaeriană.
O altă capabilitate strategică prevăzută este dezvoltarea unui satelit militar propriu pentru comunicații.
- Supraveghere și informații – Inform
O altă prioritate este creșterea capacității de a vedea și identifica ceea ce se întâmplă în timp real.
România are în vedere senzori ISR, drone de diferite clase, senzori tereștri, radare pentru supravegherea solului, sisteme radar și tehnologii pasive de detecție.
În perspectivă sunt prevăzuți și sateliți ISR, capabili să ofere informații pentru supravegherea și recunoașterea unor zone de interes.
Sistemele pasive sunt deosebit de importante deoarece pot detecta anumite ținte fără să emită propriul semnal, reducând astfel posibilitatea ca poziția senzorului să fie identificată.
- Transport strategic – Project
România urmărește și consolidarea capacității de transport strategic.
În plan figurează avioanele C-130H și C-27J Spartan, utilizate pentru deplasarea rapidă a militarilor, echipamentelor și materialelor.
- Logistică și susținere – Sustain
Ultima categorie privește capacitatea de susținere a forțelor pe teren.
Sunt avute în vedere elicoptere multifuncționale și platforme de transport pe roți care să asigure mobilitatea, aprovizionarea și sprijinul logistic.
Programe importante sunt deja în derulare
Noul plan nu pornește de la zero. O serie de programe majore de înzestrare au fost deja contractate sau se află în proces de implementare.
Printre acestea se numără sistemele de apărare antiaeriană PATRIOT, transportoarele blindate Piranha 5, sistemele HIMARS, programul pentru avioanele de generația a cincea F-35, obuzierele de 155 mm și programul pentru tancul principal de luptă.
Aceste programe vor continua să consume resurse importante și în următorii ani, în paralel cu noile proiecte.
22 de proiecte prin programul european SAFE
O componentă importantă a viitoarei modernizări este reprezentată de SAFE – Security Action for Europe, mecanismul european prin care statele membre pot accesa finanțare sub forma unor împrumuturi pentru proiecte din domeniul apărării.
Pentru România sunt prevăzute 22 de proiecte SAFE.
Printre acestea se regăsesc sisteme MANPADS, drone mini-UAS, vehicule multifuncționale pe roți, armament individual de tip NATO și mașini de luptă a infanteriei pe șenile.
Lista include și sisteme moderne pentru războiul împotriva dronelor, precum SkyRanger și SkyNex, sisteme de rachete sol-aer cu rază medie, centre tactice de comandă și radare de tip Gap Filler.
Pe componenta navală sunt prevăzute nave de patrulare maritimă, rachete antinavă NSM și ambarcațiuni rapide pentru intervenția scafandrilor.
Un alt proiect vizează sistemul Millennium Gun de 35 mm, destinat apărării aeriene la distanță foarte mică și combaterii unor ținte precum dronele, rachetele și proiectilele.
Pe listă se află și muniție de 35 mm pentru sistemele Oerlikon și Skyranger, inclusiv muniție AHEAD, concepută pentru a crește eficiența împotriva țintelor aeriene mici și rapide.
România intenționează să investească și în elicoptere multi-misiune, sisteme informatice C4ISR, centre de operațiuni de securitate și centre de date mobile.
Unul dintre proiecte vizează producția în colaborare a unor sisteme de drone destinate Ucrainei.
14 proiecte sunt deja semnate, iar alte opt, derulate împreună cu alte state, sunt programate pentru semnare în 2026.
16,68 miliarde de euro prin SAFE
Miza financiară a programului european este una majoră.
România beneficiază, prin SAFE, de o alocare totală de 16,68 miliarde de euro. Din această sumă, aproximativ 9,7 miliarde de euro sunt destinate Ministerului Apărării Naționale.
Fondurile europene nu înseamnă însă că toate costurile vor fi acoperite automat de Bruxelles. Pentru implementarea proiectelor este nevoie și de resurse naționale.
MApN estimează că bugetele pentru apărare trebuie să crească gradual în perioada 2027-2030, astfel încât România să poată utiliza eficient finanțările disponibile și să respecte calendarul proiectelor.
Cu alte cuvinte, accesul la banii europeni vine și cu obligația României de a asigura partea de finanțare necesară derulării programelor.
Ce alte arme și tehnologii ar putea apărea în planurile României
Pe lângă proiectele deja stabilite, Ministerul Apărării pregătește și alte programe.
Forțele Navale ar putea primi sisteme autonome capabile să opereze sub apă sau la suprafață fără echipaj, tehnologii care pot fi utilizate pentru supraveghere, recunoaștere și alte misiuni.
Pe lista priorităților se află și sisteme pentru protejarea porturilor, noi vedete rapide, precum și tehnologii pentru supravegherea spațiului aerian.
România analizează dezvoltarea unui radar pasiv și a unor sisteme pasive de senzori, capabile să contribuie la detectarea amenințărilor fără a dezvălui cu ușurință poziția sistemelor de supraveghere.
Sunt avute în vedere și echipamente de geniu, dar și un sistem de război electronic destinat interceptării și perturbării comunicațiilor și radarelor adversarului.
O strategie militară construită pentru un nou tip de război
Noul PIAR arată o schimbare importantă în modul în care România își proiectează apărarea pentru următorul deceniu.
Nu mai este vorba doar despre înlocuirea tehnicii militare vechi cu echipamente moderne. Accentul se mută și pe drone, contracararea dronelor, senzori, sateliți, război electronic, apărare cibernetică, muniții inteligente, sisteme autonome și capacitatea de a produce rapid resurse esențiale.
În același timp, România trebuie să sincronizeze achizițiile cu obiectivele NATO, finanțările europene și propriile resurse bugetare.
Planul aprobat de CSAT are un orizont până în 2036, însă prioritățile nu sunt definitive. Documentul va fi actualizat anual, în funcție de evoluția amenințărilor, de nevoile Armatei, de contractele în derulare și de banii disponibili.
Astfel, lista actuală oferă mai ales o imagine asupra direcției în care România își construiește forțele armate în următorii zece ani: mai mobile, mai bine conectate, mai greu de atacat și tot mai orientate către tehnologii capabile să răspundă amenințărilor moderne.
