Pietrele din vechea Tomis, actuala Constanța, nu sunt doar ruine. Ele ascund povești milenare, frânturi de vieți uitate, gata să fie descoperite. Muzeul Național de Istorie și Arheologie Constanța (MINAC) deține inscripții grecești și latine care, odată traduse, ne dezvăluie bucuriile, necazurile și realizările locuitorilor de acum două milenii.
Ultima oră
Unele dintre aceste inscripții pot fi admirate chiar și în aer liber, în fața Edificiului Roman cu Mozaic. Ele ne oferă o perspectivă extraordinară asupra cotidianului tomitanilor.
Astăzi, descoperim două astfel de destine. Primul este al lui T. Valerius Germanus, un veteran roman a cărui poveste este gravată într-o inscripție funerară din secolul I d.H. Textul, tradus de specialiști, ne dezvăluie o viață plină de onoare.
Deasupra inscripției, un relief îl arată pe Germanus la un banchet funerar, alături de familia sa. Veteran respectat, el a fost purtător de drapel (imaginifer) în Legiunea VII Claudia Pia Fidelis, staționată la Viminacium (Serbia de astăzi). Faptul că s-a stabilit în Tomis, parte a aceleiași provincii Moesia, ne arată legăturile strânse ale imperiului.
După 20-25 de ani de serviciu impecabil, Germanus a primit pământ în Tomis ca recompensă. Ca militar cu rang înalt, decorat de două ori, el a ales să-și petreacă anii de veteran pe aceste meleaguri, devenind probabil un prosper proprietar agricol.
Germanus a murit la 57 de ani, iar piatra sa funerară este datată între anii 55-56 și 85-86 d.H. Se presupune că s-a înrolat la 17 ani, s-a căsătorit după serviciul militar cu Claudia Iulia și a avut trei copii, ale căror nume apar, de asemenea, pe mormânt.
Familia lui Germanus era formată din cetățeni romani, statut esențial pentru a servi în legiune și a purta cele trei nume (tria nomina). Deși de origine dintr-un vechi trib roman, familia sa se stabilise în Pessinus, un oraș important din Frigia (Turcia de astăzi), cunoscut pentru cultul zeiței Cybele.
Numele său complet era T. Valerius Germanus. Titus era prenumele, Valerius numele de gintă – indicând o veche familie romană – iar Germanus era cognomenul sau porecla, similar cu „Naso” pentru poetul Ovidius.
A doua poveste ne este dezvăluită de o stelă de marmură din patrimoniul MINAC, datată în secolul al II-lea d.H. Monumentul îl înfățișează pe Theocritos, un tânăr armator, fiul Rufinei și al unui alt Theocritos.
Inscripția sa funerară este scurtă, dar plină de semnificație: „Rufina, fiica lui Iason, a ridicat stela pentru fiul său Theocritos, fiul lui Theocritos, armator, zis și Regele, care a trăit 22 de ani și 9 luni. Salutare!”
Această stelă ilustrează romanizarea Tomisului: mama, Rufina, poartă un nume roman, în timp ce fiul și tatăl său au nume grecești. Corabia sculptată pe monument confirmă profesia tânărului Theocritos: armator.
Nu este clar dacă porecla „Regele” îi aparținea lui sau tatălui său, sugerând o posibilă afacere de familie prosperă. Din păcate, Theocritos a murit la doar 22 de ani și 9 luni, lăsând în urmă un mister privind cauzele decesului.
