România este, din păcate, țara în care „litera legii” omoară deseori „spiritul” ei. Un caz recent de la Constanța ne indică cum o lege rigidă poate transforma o soluție logică, de bun simț și economică, într-un dosar penal la DNA. Este povestea a 60 de cetățeni amendați pe nedrept de un calculator și a unui sistem legal care îi obligă să sufere, luni de zile, prin tribunale pentru a demonstra ceea ce statul știa deja: că este greșit.
Faptele, pe scurt:
Ultima oră
Dronă prăbușită la doar 5 kilometri de granița cu Ucraina. Explozie și incendiu în apropierea localității Luncavița, județul Tulcea
Șoferul care a ucis doi pietoni în Brașov știa că putea avea convulsii. Și-ar fi întrerupt tratamentul de ani de zile
O secundă i-a schimbat viața pentru totdeauna. Aprilia Survivor Camp se mobilizează pentru visul lui Florin: să meargă din nou
Scandal pe plaja din Costinești după descoperirea unei drone. Un turist s-a certat cu jandarmii: „Eu, dacă vreau, te dau afară”
Anul trecut, Poliția Locală Constanța a aplicat aproximativ 60 de amenzi unor vehicule grele pentru neplata unei taxe rutiere. Verificările se făceau automat, printr-un program informatic. Oamenii s-au trezit cu amenzile acasă.
Doar că oamenii plătiseră. Au venit cu dovezile, cu chitanțele, și angajații primăriei s-au sesizat imediat: softul funcționase defectuos. O eroare de sistem. Un „bug”.
În orice societate normală, bazată pe rațiune și eficiență, eroarea se corectează la sursă. Șeful Poliției Locale, văzând evidența – că amenzile erau nejustificate, bazate pe o greșeală a platformei informatice – a decis anularea acelor procese-verbale. Scurt, logic, eficient. Cetățenii au fost scutiți de stres, funcționarii de hârțogărie inutilă.
Legiuitorul român a stabilit o regulă de fier: un act administrativ (cum este și o amendă), odată emis, nu mai poate fi anulat de instituția emitentă, chiar dacă aceasta realizează că a greșit. Singura cale de anulare este o hotărâre judecătorească definitivă.
Deci, conform legii, șeful Poliției Locale a comis o ilegalitate anulând acele amenzi. Legal, el ar fi trebuit să le spună celor 60 de persoane: „Ne cerem scuze, calculatorul nostru a greșit, știm că ați plătit, dar… trebuie să ne dați în judecată. Vom pierde cu toții timp și bani, dar asta e legea”.
Situația a escaladat, o reclamație a dus cazul la DNA. Procurorii, interpretând legea în aceași notă rigidă dar cu suport legal, văd în anularea acelor amenzi nejustificate un „posibil prejudiciu adus bugetului local”.
Aceasta este viziunea legiuitorului care ne revoltă. Cum poți considera un prejudiciu anularea unei sume pe care nu aveai dreptul moral sau legal să o încasezi? Încasarea acelor amenzi, știind că sunt neîntemeiate, ar fi fost un abuz din partea municipalității.
Primarul Vergil Chițac subliniază prejudiciul real care ar fi fost adus bugetului local dacă s-ar fi urmat calea „legală”:
- Suferința cetățeanului: Cei 60 de proprietari, victimele unei erori a statului, ar fi fost târâți în instanță. Ar fi trebuit să angajeze avocați, să plătească taxe de timbru, să piardă zile de muncă, să aștepte cel puțin un an pentru o sentință. O cheltuială de stres, timp și bani, total nemeritată.
- Risipa banului public: Municipalitatea ar fi pierdut procesele cu certitudine, pentru că dovezile de plată existau. Mai mult, ar fi fost obligată de instanță să plătească cheltuieli de judecată, onorarii de avocați (ai ambelor părți), dobânzi penalizatoare. Primarul estimează costurile la peste 300.000 de lei.
Legea nu e făcută pentru om
Acest caz este un simptom al unei tumori birocratice adânc înrădăcinate. Avem o legislație care funcționează într-o fractură logico-economică, unde procedura e mai importantă decât rezultatul și unde interesele cetățeanului sunt strivite sub greutatea unei rigori abstracte.
Legea ar trebui să fie un instrument în spiritul și interesul cetățeanului, nu o capcană absurdă. Când statul știe că a greșit, ar trebui să aibă mecanisme simple, interne, de a corecta greșeala, fără a obliga cetățeanul să devină justițiabil.
Dacă anularea unei amenzi nejustificate, bazată pe o eroare computerizată, este considerată „adevărata corupție” în Constanța, în timp ce risipa conștientă a 300.000 de lei pe litigii pierdute este văzută ca „respectarea legii”, atunci sistemul nostru valoric este profund defect.
Este timpul ca legiuitorul să coboare pe pământ și să reformeze aceste prevederi absurde. Avem nevoie de legi care să penalizeze incompetența și risipa, nu bunul simț și eficiența. Până atunci, rămânem captivii unui stat absurd, care ne obligă să ne luptăm cu el în instanță chiar și atunci când știe că suntem nevinovați.
