Dacă ar fi să începem cu ceea ce se vede în societate, o să ne dăm foarte repede seama că în România, există de decenii o precaritate a sistemului de impozitare dar și o “industrie“ a evaziunii dezolantă, de care nu s-a ocupat nimeni cu adevărat.
Ultima oră
Un tânăr din Hârșova a rămas fără permis după ce a condus băut până la magazin
Laureata Nobel Svetlana Aleksievici vine la Constanța. Întâlnire cu publicul la Cazinou, despre libertate și dictatură
Polițiștii rutieri au ieșit în control în Constanța. Patru șoferi, sancționați pentru consum de alcool
„Astăzi la Constanța”, calendar istoric 31 octombrie – Furtună devastatoare în octombrie 1929. Portul a fost paralizat, iar orașul a rămas fără telefonie timp de 12 ore
E suficient să privim în jurul nostru la semafor, sau în parcarea unei grădinițe private, ca să putem vedea abundența, automobile care prin alte părți și le permit doar cei care se află prin mapa studiourilor MGM. Dar ne-am obișnuit cu peisajul, cu sumele și comisioanele, iar Fiscul cu neparticiparea reală la acest dezmăț cu masă monetară. Și ne referim doar la mașini, nu la tot, pentru că deobicei pe astea le vezi și le auzi.
Mai nou, persoanele fizice cu averi estimate la peste 25 de milioane de euro sunt monitorizate de ANAF pentru a verifica dacă veniturile declarate sunt în concordanță cu patrimoniul deținut. Analiza fiscală poate include un grup extins format din soțul sau soția persoanei vizate, precum și rudele și afinii până la gradul al doilea. Probabil că o ușoară panică s-a instaurat deja, în jurul celor care dețin astfel de sume, deși noi am mai văzut un astfel de elan autoritar în peisaj.
Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, panică, este un substantiv la genul feminin și se traduce printr-o senzație de spaimă violentă de care este cuprinsă subit o persoană sau o colectivitate. Altfel spus, când păianjenii își țes pânza din frânghii, elefanții intră în panică. Și trebuie să recunoaștem că la noi, punctul terminus al acestei călătorii numită anticorupție, de-a lungul căreia am făcut mult zgomot, am râs și am plâns, e de fapt, marea noastră gară a neputinței.
Probabil nu se va întâmpla nimic în urma acestor controale, iar zvâcul inspectorilor se va consuma tot pe micii contribuabili supraîncărcați cu toate ornamentele fiscale de care suntem în stare pe subiectul ăsta. Asta pentru că în România, epoca modernizării fiscale ar putea ține cât Epoca Bronzului, când oamenii își făureau uneltele încet, cu pauze de milenii între ele. Oricât de patrioți am fi noi, trebuie să fim sinceri și să recunoaștem că patria asta nu arată bine și că deţinem o glorioasă experienţă seculară a complicităţii.
Trecutul dar și prezentul ne recomandă ţara, drept o bună gazdă pentru anomalii. Amestecul de incompetenţă, sfidare şi dispreţ pentru consecinţe e cel mai bun ciment pentru eşec. Păi, noi am spune că ar fi bine să înceapă cu aceste controale prin ograda oamenilor politici și pe la foarte mulți domni înfipți bine prin tot felul de sindicate. Dacă nu e cu supărare. Așa ne-am comportat noi românii mereu. Foarte neinspirat.
Când traversăm cele mai dificile momente economice și avem inflație record, război și o criză economică dublată de scumpiri fără precedent, vine statul si zice: “Băi, pentru că noi am generat inflația asta, prin nepriceperea de care dăm dovadă, s-ar putea să mai umblăm puțin la Codul Fiscal, pentru că vrem impozite mai mari și taxe în plus, pentru că nu mai sunt bani la buget”.
Bine, statul nu ne spune ce are de spus, fix cu aceste cuvinte, însă cam așa se traduc aceste „inițiative” pe care le are. Cu alte cuvinte, e ca și cum ai încerca să prinzi rechinii cu undița de guvizi, dar măcar ai ecusonul la vedere. Până acum, când ne lăudam cu creșteri pe toată linia și eram tigrii Europei, stăteau toate instituțiile în banca lor și își spuneau în gând: în afară de noi, ăștia zdraveni, în putere, plini de șarm și cultură generală, îmbrăcați bine, poligloți și obligatoriu, cei mai virili de pe continent, nu mai e nimeni pe-aici. Suntem doar noi și birourile în care muncim ca într-o loja centrală a civilizației.
Sigur că, nu e rău că Fiscul vrea să treacă la treabă și să facă ordine în societate, dar să nu fie un proiect prea grandios pentru capacitatea lui de muncă și de reacție. E despre muncă multă, pe care ar fi trebuit ca statul să o înceapă cu mult timp în urmă. Ca să nu mai spunem că au fost fonduri alocate pentru digitalizarea ANAF încă de acum zece ani, dar nu mai întreabă nimeni ce s-a întâmplat cu acei bani, pentru că răspunsul s-ar putea să fie unul “casual”. Cum ar fi dacă cetățeanul simplu cu ceva “skill-uri computaționale” ar putea deschide o platformă digitală a statului, și în baza CNP sau a unui CUI, să afle tot: ce bunuri deține, ce impozite trebuie să plătească, cu ce sedii-domicilii-reședințe este înregistrat în evidențe, cum s-au distribuit impozitele lui, cum și mai ales cât s-a cheltuit din asigurările lui de sănătate.
Parțial asta se întâmplă, dar dacă ar exista o transparență totală în acest sens, probabil că s-ar declanșa revoluții sau mineriade, cel mai târziu mâine dimineață. Până una alta, se pare că avem noua definiție a clasei de mijloc în România: categoria cuprinsă între profesorul care dă meditații și milionarul care are doar 24,9 milioane de euro. Facem controale la persoane fizice cu averi de peste 25 de milioane de euro, ca să mai resuscităm puțin senzația de anticorupție, deși toată lumea vede că în România, lupta anticorupție nu mai există, chiar dacă încă mai persistă în cotidian, saci din care au dispărut 700.000 de euro și personaje care iau banii în pungă lângă sediul unei primării. Imaginați-vă măcar două-trei procese de răsunet, în special pe achiziții publice, pentru că suntem un stat modern în care de cele mai multe ori plătim tot cu o brățară ca la festival și habar n-ai cum zboară bănuții. În zațul acestei suferințe ne aflăm, pentru că murdăria nu înseamnă numai acumularea de gunoi palpabil, nu se definește doar prin necurățenia perceptibilă cu ochiul liber.
Ci se poate referi la orice e – așa cum ne spune și DEX – lipsit de claritate, tulbure, josnic, ticălos, degradant și imoral față de societate. În plus, nici trecutul parcă nu ne recomandă ca pe o gazdă a normalității. Să nu uităm că în 2013, ministrul Apărării de atunci, Mircea Dușa intenționa să trimită armata în ajutorul celor de la ANAF pentru a ajuta la colectarea impozitelor și combaterea evaziunii fiscale. Prin urmare, dacă ești un Fisc serios, mimează din când în când și un pic de toleranță, dar, hărțuiește-i pe toți fără excepție cu argumente și dovezi, pentru a-ți justifica în mod real rolul de inchizitor financiar. Dacă nu se întâmpla asta, chiar că au început cu adevărat vremurile grele.
