În 1878, ca urmare a Tratatelor de Pace de la San Stefano și apoi Berlin (care au consfințit victoria ruso-română în fața Imperiului Otoman), harta politică a Europei a fost din nou redesenată de către marile puteri. Principatul României și-a obținut independența mult dorită și mai ales recunoașterea internațională de care avea atâta nevoie. În urma Tratatului de la Berlin, România a preluat Dobrogea, ca o compensație pentru pierderea celor trei județe din sudul Basarabiei (Ismail, Cahul, Bolgrad).
La puțin timp după încheierea Tratatului de la Berlin (13 iulie, stil vechi) principele Carol I îi scria, pe 23 iulie/4 august 1878, tatălui său, principele Carol Anton de Hohenzollern, descriind sudul Dobrogei (din cele spuse de apropiații săi sau citite în rapoarte) și potențialul acesteia: „Orașele de pe Dunăre le cunosc, cu câțiva ani înainte (n.a. iunie 1867) am fost primit la Tulcea și Sulina cu mari demonstrațiuni. Constanța este un port frumos, întemeiat ca și calea ferată la Cernavoda de o societate engleză. Acolo se află instalațiuni de băi de mare și câteva hoteluri bune, poziția este sănătoasă.”
Ultima oră
Atenție, constănțeni! Urmează alte ore cu ploi abundente și vânt de până la 70 km/h. Avertismentul autorităților pentru populație
Alertă aeriană la granița României! Două avioane F-18 au decolat de la Mihail Kogălniceanu, după detectarea unor ținte aeriene în apropierea frontierei
Procurorii Gigi Valentin Ştefan şi Teodor Niţă, trimiși în judecată pentru fapte de corupţie. Unul este acuzat că a primit aproximativ 110.000 de euro pentru a interveni în favoarea unor persoane
Rogobete, amenințare dură pentru medicii care pleacă de la stat la privat în timpul programului: „Dacă găsesc unul care la ora 10 nu este în spital, nu va mai fi în spitalul public!”
Pe 14 noiembrie 1878 a fost declarată oficial instaurarea administrației românești în teritoriul dintre Dunăre și Mare, cu această ocazie principele Carol emițând la Brăila celebrele sale proclamații, către dobrogeni și către armată , acțiuni care au făcut ca schimbarea administrativă să aibă loc fără nicio problemă. Dobrogea a devenit, așadar, românească, însă acest lucru avea să producă efecte deosebite asupra afacerilor derulate de către DBSR la Kustendjie. Britanicii obținuseră în 1857 două concesiuni, pe o perioadă de 99 de ani, dar partenerul care i le încredințase, Imperiul Otoman, nu mai avea acum niciun drept asupra acestor proprietăți. Edward Harris, ca manager general al companiei, se confrunta așadar cu probleme serioase iar pentru rezolvarea situației, avea nevoie de o mare abilitate diplomatică. Între timp, orașul (încă numit în actele românești Kiustenge și în cele britanice Kustendjie) se afla, de pe 23 noiembrie 1878, sub administrarea unui prim prefect român, Remus Opreanu. Trupele rusești predaseră cheile urbei, dar nu au plecat imediat și aveau să o facă definitiv abia în primăvara anului 1879.
Între timp, britanicii încercau să își vadă de activitate. Edward Harris locuia împreună cu familia sa într-o casă frumoasă de pe malul mării, de pe strada care din 1879 capătă numele de Bulevardul Elisabeta (în cinstea Elisabethei de Wied, principesă, soție a lui Carol I și viitoare primă regină a statului). Imobilul familiei Harris se afla chiar pe locul unde, ulterior, a fost construită Casa Pariano și care astăzi este sediul Muzeului de Sculptură Ion Jalea. Această locuință este cea în care a fost cazat principele Carol I al României, timp de două nopți, în perioada 18/30 octombrie – 20 oct/1 noiembrie 1879, la prima sa vizită la Kustendjie, o vizită care va produce efecte deosebite pe viitor.
Amintirile lui Edward G. Harris, din care cităm ample fragmente, sunt preluate din materialele publicate în ultimele decenii de regretatul cercetător arhitect Gheorghe Radu Stănculescu în reviste de specialitate precum Analele Dobrogei. Ele sunt parte dintr-o scrisoare trimisă de Harris, mamei sale, acasă în Anglia, și în posesia căreia Gheorghe Radu Stănculescu a reușit să intre după o corespondență avută cu moștenitorii managerului DBSR (familia Rosemary și Paul Madgett). Scrisoarea este datată „K. 6 nov. 1879”, iar fragmentele din ea ne ajută să înțelegem mai bine contextul acelei vizite:
„Scumpa mea mamă. Am acum deja de răspuns în două scrisori de la dumneata, dar, dacă îți spun, cum probabil ai văzut din ziare, că am găzduit pe Prințul României, nu vei fi suprinsă că în ultima vreme n-am mai avut timp de scrisori. Alteța Sa Regală a ajuns la Cernavoda devreme în dimineața de joi, 30 octombrie. M-am dus să îi ies în cale și de acolo l-am adus aici cu un tren special. El s-a instalat în casa mea până sâmbătă, 1 noiembrie, când, din nou, l-am escortat înapoi la Cernavoda… La un moment dat, venise vorba să fiu solicitat pentru casa mea, dar ideea căzuse și autoritățile locale au decis să îl găzduiască pe A.S.R., la casa unui grec (n.a. Macri, căpitan al portului); dar se pare că miniștrii din București, care cunoșteau Kustendjie, nu au fost de acord și considerând-o pe a mea ca fiind singura casă potrivită să îl găzduiască pe prinț, au decis să mă roage în acest scop, numai că nu mi s-a solicitat numai casa, ci m-au rugat să primesc Prințul și suita sa, și să le asigur o pensiune completă în timpul șederii lor aici… . Asta a fost o misiune formidabilă, dar nu exista cale de ieșire, deoarece suveranii domnitori (chiar dacă și numai un prinț al României) nu sunt obișnuiți cu refuzurile” .
Familia Harris s-a mobilizat exemplar pentru a-l primi pe principe așa cum se cuvenea. Șase dintre cei șapte copii ai familiei se născuseră deja (cel mai mic dintre ei, Jack Dunning Harris avea puțin peste un an) și se aflau cu toții la Kustendjie. Managerul i-a trimis să locuiască câteva zile în casele altor britanici iar el și soția sa Annie au reamenajat locuința, au curățat-o, remobilat-o parțial și au cumpărat covoare noi . Au fost achiziționate vinuri scumpe iar Harris a angajat un foarte bun bucătar francez din București, precum și câțiva chelneri pentru a servi la masa principelui. Annie Harris s-a ocupat personal de amenajarea camerei de dormit a prințului și de cea de toaletă.
Însoțit de Mihail Kogălniceanu, principele Carol I a plecat din capitală pe 17 / 29 oct. 1879, urmând ruta Brăila – Galați – Isaccea – Tulcea – Ghecet – Măcin – Cernavoda . De aici, el a fost luat cu un tren special (condus chiar de Harris) și care a ajuns în gara Kustendjie la ora 10.00, iar principele a fost întâmpinat de o gardă de onoare formată din roșiori.
În scrisoarea adresată mamei sale, managerul DBSR scrie: „Când am ajuns la gară, el a mers la biserică (n.a. biserica greacă) pentru un Te Deum iar eu am fugit acasă să văd dacă totul este gata pentru micul dejun, care fusese comandat pentru ora 12.00. Puțin înainte de această oră el a sosit iar Annie și cu mine l-am întâmpinat la ușă și i-am urat bun venit. Apoi l-am condus în dormitorul lui, Annie rezemându-se de brațul lui pe tot parcursul. Eticheta nu permite gazdelor să se așeze la masa persoanelor de rang regal, fără o invitație. Aceasta a venit sub forma unei rugăminți de a lua mereu masa împreună, la micul dejun și la cină”.
Cina din prima seară a fost una festivă, cu participarea mai multor consuli străini printre care și Harry Guarracino, vice-consulul de la Kustendjie și John Green, consulul general britanic de la București, care ulterior i-a făcut un raport foarte bun lui Harris, către Consiliul de Administrație al DBSR. La cină, Carol i-a mulțumit lui Harris pentru amabilitate și l-a decorat cu Ordinul Steaua României iar managerul a luat masa purtând la gât această medalie.
Programul lui Carol I în cele două zile (pline) 30 și 31 octombrie, a fost unul încărcat de evenimente. Pe lângă Te Deum-ul din prima zi, de la Biserica Greacă Metamorphosis (singurul lăcaș creștin ortodox al orașului, la acea vreme), principele a participat și la o rugăciune la Moschee, unde a fost întâmpinat cu bucurie și bunăvoință de către supușii musulmani . Moscheea în care a intrat Carol I se numea Sultan Mahmud, fusese construită în 1822-1825 de către guvernatorul Hafuz Hussein Pașa și se afla foarte aproape de locul unde între 1910-1913 avea să se construiască Marea Moschee (Moscheea Carol I, sau Moscheea Regelui), bine-cunoscută și astăzi.
În prima zi, după slujba de la Biserica Greacă, prefectul Remus Opreanu a ținut și el o scurtă alocuțiune în prezența suveranului. Programul excursiei dobrogene a mai inclus în acele zile și alte numeroase activități: dejunuri cu oficialități, o vizită în port (unde Carol se convinge de necesitatea construirii unui port mai mare și mai modern), inspecții la școli și la piața din oraș, vizitarea cazărmii și a escadronului de roșiori de lângă Anadolchioi. De asemenea principele, a pus piatra de temelie a viitorului hotel Carol I/Charles I, pe care inițial DBSR dorise să îl construiască sub numele de Terminus. Serile și le-a petrecut plimbându-se pe bd. Carol (actual Tomis) sau pe bd. Elisabeta, unde în cântec de fanfară militară, a asistat la iluminarea străzii .
Pe 20 oct/1 noiembrie, în dimineața celei de a treia zi, a părăsit Kustendjie, tot cu trenul, până la Cernavoda, garnitura fiind condusă tot de către Harris. De la Cernavoda, Carol s-a oprit și a vizitat Hârșova, a mers apoi la Brăila iar seara a ajuns în București, la Palatul Cotroceni.
(Va urma)
Reclama zilei – Râia de oi se vindecă cu Leșia Electro-Creolinizată, 80 de lei kilogramul. Singurul deposit: Nestor Stefanos, str. Carol no. 29 (1923)
Sursă foto – Familia Harris în anul 1910, (sursă foto – https://www.wikitree.com/photo.php/7/7b/Harris-5731-2.jpg_)
