Aflați la Kiustenge în vacanță, în vara lui 1861, cei doi politicieni români Constantin T Grigorescu și Dimitrie Brătianu sunt martorii unui episod legat de migrația în Dobrogea a tătarilor din Crimeea:
„Cât am stat acolo veneau mereu cete de crimeeni, tătari din Crimeea, a se așeza în Dobrogea și Bulgaria, crimeenii fiind mai civilizați decât turcii. Femeile lor nu se acoperă la față. Ei purtau căciuli negre de miel și în fund la mijloc cu postav verde. Pantalonii mai largi și creți sus. Aveau căruțe ca cele brașovenești, puțin mai simple, învelite cu piele, și cu câte doi cai cu hamuri ordinare (guluri de curele și ștreanguri). Ei cumpărau de la magazinul englezes ceai și zahăr, fiind obișnuiți la băutura ceaiului. Singurul magazin cu mărfuri la gara căii ferate era al fraților Keepp din Liverpool (Englitera). Directorele căii ferate era dl. Barkley (n.a. John Trevor Barkley)”.
Ultima oră
Acest magazin al fraților Keepp era principala sursă de aprovizionare pentru comunitatea britanică (aprox. 100 de persoane – angajații DBSR și familiile lor) și pentru pasagerii străini ce ajungeau la Kiustenge pentru a lua vaporul spre Constantinopol. Evident, în oraș mai existau mici magazine, brutării, băcănii și o piață (târg), însă acestea aparțineau negustorilor greci, armeni și turci și deserveau, în principal, populația nebritanică.
Despre condițiile oferite la restaurantul hotelului New Railway Constantin T. Grigorescu ne oferă detalii legate de prețuri:
„La hotel la masă ne aflam în societate cu tineri englezi – ingineri și impegați. Am plătit de persoană pentru cameră și mâncare – dejun, prânz și seara, ceai – câte un galben … Tinerii ingineri și funcționari ai companiei engleze, care mâncau ca abonați la masă cu noi, nu știau a vorbi altă limbă decât a lor, englezească. Numai unul dintre dânșii zicea franțuzește, fiindcă învățase la Paris. Cu el numai vorbea câte ceva domnul Brătianu, deși (Brătianu) zicea (știa) englezește .
„Jurnalul de Călătorie în Dobrogea”, scris de Grigorescu și publicat ulterior (parțial) de Petre Țurlea, conține, într-un Post Scriptum (P.S.), încă o evocare plastică a orășelului (și a Dobrogei în general), precum și accentuarea uneia din marile sale probleme: apa potabilă.
„La Kiustenge ca apă de băut nu era decât aceea ce se aducea cu sacaua dintr-un loc depărtat, în susul malului mării, în care loc fântânea (izvora) apă rece și bună de băut. La Kiustenge este și Farul (n.a. Genovez, făcut în 1860 cu fonduri DBSR), pe malul mării; tot în partea de sus a orașului, și o moară de vânt. Pe acolo pășteau cămile cu puii lor, având din cocoașă, ca un voltrap, o piele ce atârnă la o parte. Turcii, care veneau la târg cu pepeni, aveau cămile sau boi ca trăgători, și căruțele lor scârțâiau tare ca nefiind unse. Drumul de fier, coborând la gară, taie prin vechiul cimitir romano-grec, după semnele de morminte și pietre ce se vedeau în mal, de o parte și de alta. Pe partea de apus miază-zi a malului mării se află vii tăiate scurt și fără haraci (n.a. araci). Aerul mare de mare este simțit și pământul aici are culoare cenușie. Puțurile de apă din apropierea malului mării au apă sărată ca cea de mare și nu se poate bea… Pământul Dobrogei este accidentat, din care cauză calea ferată face zig-zaguri; se văd în multe părți ieșituri din piatră albă ca creta (tibișir). Se vedeau la depărtare pe câmpii păstori de oi transilvăneni și puțuri cu apă. Piatra care se aducea cu calea ferată pentru a se arunca în mare pentru facerea cheiului se tăia din niște coline muntoase din apropiere de Cernavoda. Grâul din Dobrogea are culoare aurie, ca a porumbului, și înăuntru miezul este sticlos iar pâinea la față este galbenă și diferă gustul de pâinea noastră și la mâncare, având o asprime puțină, ca a pesmetului” .
Rândurile scrise de Constantin T Grigorescu, puține dar pitorești, ne ajută să refacem imaginea orașului nostru, așa cum arăta înainte de anul 1878.
Reclama zilei – Întrucât lipsește din oraș un salon special de coafură pentru nunți și botezuri a sosit din București dna Dara Mentarian, fosta elevă a domnului Jean Vulpescu, specialistă în coafuri de mirese, peruci și frizuri ondulate. Manichiură 10 lei, Coafat 16 lei.Până la deschiderea salonului, onorata clientelă va fi servită pe strada Cuza Vodă no.8, la frizeria dlui Ilie Naidu Zaharia. (1921)
