România a trăit sâmbătă un paradox energetic remarcabil. La orele prânzului, pe fondul unui consum redus de weekend și al vremii însorite, marile parcuri fotovoltaice au acoperit peste 80% din consumul instantaneu de electricitate. Inclusiv energia eoliană, producția regenerabilă a atins nivelul consumului intern, permițând României să exporte aproape 2.000 MW.
Ultima oră
„Astăzi la Constanța”, calendar istoric 7 noiembrie – Jaf la un magazin celebru în 1931. Hoții erau chiar angajații proprietarului
Schimbări în transportul public din Constanța. Ce se întâmplă cu liniile 101 și 101V
La Constanța s-ar putea scumpi nisipul din clepsidra fiscală
Operațiune de căutare în Marea Neagră. SAR ARTEMIS a reluat misiunea pentru găsirea unei persoane căzute de pe o navă
Această performanță spectaculoasă subliniază însă o vulnerabilitate majoră a sistemului. În doar câteva ore, odată cu apusul soarelui și creșterea consumului de seară, țara riscă să treacă rapid de la un surplus masiv la necesitatea importurilor de energie.
La prânz, în jurul orei 12:00, producția instantanee a parcurilor fotovoltaice dispecerizabile a atins aproximativ 2.450 MW, în timp ce consumul în rețea era de doar 2.984 MW. Aceasta înseamnă că fotovoltaicele mari asigurau peste 82% din consumul momentului. Cu adăugarea energiei eoliene (aproximativ 382 MW), producția regenerabilă se apropia de întregul consum instantaneu al țării.
Impactul este și mai amplu dacă luăm în considerare prosumatorii. La aceeași oră, aceștia produceau aproximativ 2.340 MW, energie folosită pentru autoconsum sau injectată în rețea. Deși producția lor nu se adună direct la cea a parcurilor comerciale în statisticile naționale de consum, ea contribuie semnificativ la reducerea cererii din rețea în timpul zilei, acoperind o parte importantă din necesarul propriu.
Acest excedent a permis României să exporte la prânz aproape 2.000 MW. Performanța este cu atât mai notabilă cu cât ambele reactoare de la Cernavodă erau oprite din cauza nivelului scăzut al Dunării, privând sistemul de aproximativ 1.400 MW, o cincime din producția normală a țării. Producția solară a compensat astfel nu doar consumul intern redus, ci și absența energiei nucleare.
Însă, odată cu apusul, situația se inversează dramatic. Producția fotovoltaică scade brusc, prosumatorii reiau consumul din rețea, iar consumul național atinge vârful de seară. Fără cei 1.400 MW de la Cernavodă și cu resurse limitate de stocare, România poate ajunge rapid la importuri masive. Această schimbare subliniază o vulnerabilitate cheie a tranziției energetice: disponibilitatea energiei la momentul potrivit, nu doar cantitatea totală produsă.
În acest context, Ilie Bolojan, fost premier interimar și deținător al portofoliului Energiei, a propus noi reguli pentru prosumatori și capacitățile de stocare. Cu peste 350.000 de prosumatori, dar doar o treime dintre ei având sisteme de stocare, Bolojan sugerează ca viitoarele instalații fotovoltaice să includă obligatoriu baterii. Scopul este mutarea surplusului de energie de la prânz către orele de vârf, diminuând „volatilitatea și dezechilibrele” din sistem. El a avansat chiar ideea integrării bateriilor prosumatorilor într-un mecanism de dispecerizare.
Ideea controlului bateriilor prosumatorilor nu este însă nouă și a stârnit controverse. Operatorii de distribuție susțin modele europene unde producția sau consumul prosumatorilor pot fi ajustate pentru stabilitatea rețelei. Pe de altă parte, Asociația Prosumatorilor și Comunităților de Energie (APCE) se opune controlului direct al distribuitorilor asupra sistemelor individuale, considerând-o „abuzivă” fără contracte și baze tehnice clare. În paralel, se dezvoltă proiecte de tip Virtual Power Plant și mecanisme de flexibilitate pentru a remunera prosumatorii care își adaptează producția sau consumul.
