Iran a stabilit un coridor maritim controlat în apropierea insulei Larak, prin care navele comerciale pot tranzita Strâmtoarea Ormuz doar cu aprobarea autorităților de la Teheran, relatează surse citate de CNBC. Măsura apare în contextul unui blocaj parțial al traficului maritim, care a scăzut cu aproximativ 90% de la începutul conflictului regional pe 28 februarie.
Navele sunt redirecționate prin apele teritoriale iraniene de la nordul insulei Larak, unde sunt supuse verificărilor de către Garda Revoluționară Islamică și autoritățile portuare. Potrivit Lloyd’s List Intelligence, situația seamănă cu un „punct de taxare”, iar toate tranzitele înregistrate după 13 martie au urmat acest canal îngust, unele nave fiind chiar întoarse din drum.
Ultima oră
Nicuşor Dan: Întâlnirea de astăzi cu Maia Sandu, o dovadă în plus a apropierii dintre România şi Republica Moldova şi a relaţiei noastre speciale
Două turiste au mutat o dronă cu explozibil înainte să ajungă geniștii, descoperită în Olimp
Premieră medicală la Londra! O operație pe creier, asistată de inteligența artificială, a salvat vederea unui pacient
Când lectura pleacă la drum: cum a arătat primul Silent Reading Party într-un tren din România
Procesul de autorizare implică trimiterea detaliilor navei și echipajului către intermediari conectați la Garda Revoluționară, obținerea unui cod de autorizare și navigarea sub escorta IRGC. Cel puțin două nave care au trecut deja prin coridor au achitat taxe către Iran, în yuani chinezești, prin intermediul unor firme de servicii maritime. Printre acestea se numără vase din Iran, Grecia, China, Pakistan și India, în timp ce mai multe state negociază direct cu Teheranul pentru a facilita tranzitul.
Parlamentul iranian a aprobat recent un proiect de lege care ar oficializa perceperea taxelor pentru transporturi maritime, energie și alimente care tranzitează Strâmtoarea Ormuz. Experții avertizează însă că această practică contravine dreptului internațional: strâmtoarea este o cale naturală de navigație, iar taxele unilaterale nu sunt permise conform Convenției ONU privind dreptul mării, spre deosebire de canalele Suez sau Panama, care sunt infrastructuri artificiale.
Situația rămâne tensionată, iar orice încercare de impunere a unor taxe arbitrare ar putea declanșa dispute diplomatice și juridice majore, având implicații directe asupra aprovizionării globale cu energie.
