Primul deceniu al secolului XX a fost pentru Constanța unul extrem de bogat în realizări edilitare iar acest lucru s-a datorat și eforturilor depuse de diverse personalități ale urbei. Acțiunile acestora au convins Guvernul României și autoritățile naționale să acorde orașului lui Ovidius atenția pe care acesta o merita.
Pe data de 27 februarie 1903, ziarul Constanța a publicat articolul Bazele edilităței Constanței din care redăm câteva fragmente: „Comunicăm astăzi orașului Constanța o veste bună, pe care cetățenii o urmăresc de mai bine de două decenii: Camera Deputaților, în ședința sa de astăzi, Juoi 27 februarie, a aprobat lucrările de edilitate ale orașului nostru, astfel după cum ele au fost decise de Consiliul Comunei (n.n. Constanța era comună urbană reședință de județ)în ședința de la 4 ianuarie, anul curent”.
Ultima oră
Elevii se întorc la școală după Paște: Când începe ultimul modul și ce urmează până la vacanța mare
Moscova avertizează UE cu o „furtună economică” după alegerile din Ungaria!
Flavius Stoican, noul antrenor al Farului!
Șofer băut, prins de poliție după ce s-a răsturnat cu un triciclu în Mamaia și a fugit
Gazetarii menționau faptul că Scarlat Vârnav, prefectul județului, fusese informat cu privire la decizia deputaților de către primarul Constanței, Christea Georgescu, aflat la București special pentru a participa la ședința guvernanților. Proiectul adoptat de deputați pe 27 februarie avea să primească, după câteva zile, și girul Senatului României. Lucrările aprobate de guvernanți prevedeau lărgirea și înfrumusețarea Bulevardului Elisabeta, realizarea Construcției Cazinoului Comunal (inaugurat însă abia în 1910), canalizarea unei părți din oraș, construirea halei și a abatorului, exproprieri necesare extinderii orașului. Aceste decizii marcau începutul demarării tuturor acestor lucrări.
Mai aflăm din ziarul Constanța următoarele: „Pentru concesiunea apei și iluminatului orașului, Consiliul Comunal în ședința sa de ieri (n.n.26 februarie) a decis publicarea de licitații… În numele orășenilor Constanței se cade să aducem aici unanime manifestări de recunoștință și admirațiune domnilor Scarlat Vârnav, prefectul județului, pentru monumentala lucrare, d-lui primar Christea Georgescu, stăruitorul fără răgaz pentru facerea acestor lucrări…foarte necesare pentru ca orașul Constanța să poată deveni ceea ce se cuvine să fie: un oraș occidental, la porțile și plămânii Orientului”.
Să ne concentrăm acum atenția asupra celor doi artizani care reușiseră să convingă autotitățile naționale de necesitatea lucrărilor menite să schimbe în mod spectaculos fața orașului nostru.
Scarlat Vârnav s-a născut în 1851, la Iași, și a decedat la 23 octombrie 1919, la Constanța. A studiat ingineria la Paris, la celebra Ecole Centrale des Arts et Metiers și a practicat această profesie până în anul 1891, când a decis să intre în politică. A fost mai întâi deputat de Putna, iar în 1902 a fost ales prefect al județului Constanța, exercitând acest prim mandat până în 1904. A revenit în funcție în 1907, activând până în 1909. Realizările sale la nivelul întregului județ sunt unele de excepție: a construit peste 100 de școli, două spitale, 42 de biserici etc. La Constanța și-a dat avizul pentru edificarea unor construcții deosebite. Astfel, în timpul mandatelor sale s-a construit complexul de lângă Gara Veche, format din Palatul Administrativ (Prefectura) – astăzi Cercul Militar, Palatul Regal (astăzi Judecătoria) și Palatul Justiției (astăzi Tribunalul). Totodată, a fost modernizat bulevardul Elisabeta, situat între Poarta 1 a Portului Constanța – Farul Genovez și Hotel Carol (astăzi Comandamentul Marinei).
Evident, în această perioadă s-a lucrat intens la ridicarea Cazinoului, care a fost însă inaugurat abia în 1910, după ce Vârnav nu a mai ocupat înalta funcție publică. Numele său a fost purtat de fosta stradă Dorobanților, cunoscută astăzi sub denumirea de strada Răscoalei 1907. Nu în ultimul rând, trebuie menționat că Vârnav a fost cel care l-a susținut necondiționat pe Daniel Renard, arhitectul căruia i-a încredințat numeroase lucrări importante în oraș (mai sus-amintite) și mai ales cea a ridicării Cazinoului în stil Art Nouveau.
Cel de al doilea artizan al revoluției edilitare a fost edilul Christea Georgescu (1860-1908). A studiat Dreptul și Literele la Iași și a ajuns la Constanța în 1891, ca judecător supleant la Tribunal. Ulterior, a profesat ca avocat, după care a intrat în politică. A avut trei mandate de primar: septembrie 1901 – noiembrie 1901; februarie 1902 – septembrie 1904 și martie 1907 – 22 mai 1908. A fost un pasionat promotor al culturii, căsătorit cu fiica lui Gavril Musicescu și el însuși un cântăreț amator de operă, înzestrat cu o voce de bas deosebită. A invitat la Constanța mari nume ale operei europene, tenori și soprane de renume mondial, precum și actori consacrați. În 1902 a inițiat organizarea primei ediții a Serbărilor Mării – Ziua Marinei, ceremonie de tradiție care se celebrează și astăzi la 15 august, de Sfânta Maria.
Pe 22 iulie 1903, a semnat primul contract cu arhitectul Daniel Renard pentru realizarea planurilor Cazinoului Comunal, dar și pentru hala și abatorul orașului. De asemenea, s-a implicat în sprijinirea tinerilor săraci care voiau să facă școală, oferindu-le burse și subvenții. Unul dintre beneficiari a fost chiar marele sculptor de mai târziu Ion Jalea, cel care astăzi are un muzeu dedicat în Casa Pariano, situată pe bulevardul Elisabeta.
Pe 21 mai 1908, Christea Georgescu a deschis la Sala Elpis lucrările celui de al nouălea Congres anual al Camerei de Comerț și Industrie din România. În timpul discursului inaugural, i s-a făcut rău și a leșinat. A fost transportat de urgență la spital, dar a decedat în dimineața zilei de 22 mai, cauza morții sale (la numai 48 de ani), cauza morții fiind o comoție cerebrală. În prezent, o stradă din Peninsulă îi poartă numele.
Reclama zilei – Încântător este un obraz fin, curat, o înfățișare fragedă și trandafirie, o piele albă, catifelată și un teint strălucitor. Toate acestea le produce Săpunul Lapte de Crin din radebeul Casei Berman& C-ie, Radebeul – Dresda. Marca fabricii: Un cal de lemn. Bucata 1-50 lei. De vânzare la LJ Lascaridis și M. Bercovici, Constanța. (ziarul Constanța, 1903)
