Publicul constănțean interbelic era la fel de interesat de cancanuri precum este și cel de astăzi. Dramele amoroase erau gustate din plin de cititorii gazetelor, iar intrigile de acest gen își găseau spații generoase în paginile jurnalelor cotidiene. Într-o zi de februarie a anului 1930, localnicii discutau, prin restaurantele și prăvăliile urbei, despre un caz care stârnise mare vâlvă în ultima jumătate de an și ajunsese, în cele din urmă, la un deznodământ așteptat.
Știrea zilei era următoarea: Curtea cu jurați o condamnase definitiv la cinci ani de muncă silnică pe Maria Dumitrescu, rezidentă în localitate. Ea fusese acuzată că, în urmă cu cinci luni, îl ucisese pe concubinul său, căpitanul aviator Petre Gheorghe. Trebuie specificat faptul că, în acei ani, crimele – fapte penale deosebit de grave – se pedepseau cu muncă silnică, formă ce prevedea închisoare și muncă forțată în mine, saline și stabilimente penitenciare speciale ce aparțineau statului.
Ultima oră
Incendiu cu degajare mare de fum în Lumina. Autoritățile au transmis RO-Alert
Pericol pe calea ferată! Trei obstacole, amplasate intenționat pe calea ferată Constanța – Mangalia
Dobrogea, descoperită kilometru cu kilometru: un nou partener se alătură proiectului Via DobroGetica
Rețea de escroci, destructurată la Constanța: 26 de victime și un prejudiciu de aproximativ 500.000 de lei
Regimul acestui tip de pedeapsă era unul extrem de aspru, iar mulți dintre condamnați își pierdeau viața în timpul muncii forțate. Pedeapsa la muncă silnică era prevăzută de articolele 10-14 din Codul Penal din 1864 (în vigoare din 1 mai 1865). Acest cod, cunoscut drept „Codul lui Cuza”, realizat după modelul francez, a fost aplicat (cu unele modificări și completări suferite de-a lungul timpului) până în 1936, când a fost înlocuit cu un nou Cod Penal.
Maria Dumitrescu a fost, așadar, condamnată la muncă silnică pentru săvârșirea unei crime. Gazetarii de la Dobrogea Jună au publicat periodic o serie de articole despre acest caz, oferind detaliile ample ale intrigii amoroase, încheiate tragic. Într-unul dintre articolele finale se specifica: „Împrejurările deosebit de interesante cari au precedat și urmat drama merită să fie împrospătate în memoria cititorilor și de aceea, în rândurile ce urmează vom reda pe scurt această sângeroasă dramă sentimentală…”
În stilul clasic și melodramatic al știrilor de gen ne este prezentată întreaga „sângeroasă afacere sentimentală”: „Maria trăia de vreo 15 ani în concubinaj cu căpitanul aviator Petre Gheorghe… când s-au cunoscut ea nu avea decât 16 ani și el 19… S-au iubit… Ea era lucrătoare la un atelier, el învăța carte, dar fiind lipsit de mijloacele cari le reclama instrucțiunea lui, fata l-a întreținut din leafa ei, în ultimul an de liceu, în școala militară și mai târziu, până a ajuns locotenent”.
Bărbatul și-a terminat școala, a devenit locotenent, apoi căpitan, și a fost detașat de la București la Constanța, fiind urmat aici de iubita sa. În urbea de la malul mării, povestea celor doi a luat însă un alt curs:
„La Constanța, sosiți de câteva luni, Petre Gheorghe, de curând avansat în grad, este anturat (n.a. cunoaște alte persoane, își formează un anturaj) și primește atențiuni din partea unor reprezentante ale sexului frumos… Maria, fire geloasă, începe să sufere și într-o bună zi, după multe scene făcute concubinului, ia o hotărâre funestă…
După ce s-au certat ca de obicei, pe când căpitanul se odihnea pe o canapea la domiciliul lor din strada Tache Ionescu, Maria puse mâna pe revolverul căpitanului, asupra căruia trage două focuri…”
Urmează tragedia: căpitanul moare în urma rănilor provocate la piept. Iubita sa realizează ce a făcut și decide să se sinucidă. Fuge pe faleza Cazinoului și se aruncă de pe digul cel mare în apele reci ale Mării Negre, într-o zi de toamnă târzie. Este însă salvată de doi barcagii, care o transportă la spital. „După o oră (n.a. de la internare), când comisarul de serviciu a venit să îi ia declarația și să îi stabilească identitatea, s-a dovedit că această candidată la sinucidere era chiar ucigașa căpitanului”.
Maria Dumitrescu a plătit pentru crima sa. „În tot timpul detențiunii preventive a sperat că judecătorii o vor achita, iluzie spulberată când a auzit din gura primului jurat și a prezidentului Curții condamnarea ei la muncă silnică”.
Nu știm ce s-a întâmplat cu Maria Dumitrescu după pronunțarea sentinței, dacă a supraviețuit detenției și condițiilor îngrozitoare din penitenciarele vremii. Povestea tragică a celor doi nu s-a pierdut însă, fiind păstrată în paginile gazetelor constănțene de acum aproape un veac…
Reclama zilei – Cabinet dentar C. Șreiber, diplomată la Facultatea de Medicină a Universității din Kiev. Execută orice lucrare în arta dentară. Extracțiuni fără durere. S-a mutat în strada Carol, colț cu Cuza Vodă 28. lângă Cinema Majestic. Consult de la 8-6. Pentru funcționari de la 8-9 și de la 12-3.
Sursă foto: Anuarul Dobrogean 1910
