Cum era Constanța în urmă cu mai bine de 170 de ani? O relatare realizată în 1853 de politicianul și diplomatul britanic Patrick O’Brien oferă o imagine interesantă asupra orașului Kustendjie, a împrejurimilor sale și a potențialului pe care portul de la Marea Neagră îl avea înainte de transformarea sa în unul dintre cele mai importante centre comerciale ale României.
Ultima oră
Alertă aeriană în județul Tulcea, în timpul atacurilor rusești asupra porturilor ucrainene de la Dunăre
Prins băut la volan, cu permisul anulat, pe o stradă din Medgidia! Bărbatul mai fusese condamnat pentru alcool la volan
Atenție, constănțeni! Cum puteți plăti taxele și impozitele locale, inclusiv în rate. SPIT avertizează asupra penalităților pentru restanțe
ÎPS Teodosie, la Curtea de Apel Constanța: „Iubesc pe toată lumea și pe vrăjmași”
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța readuce în atenție jurnalul britanicului Patrick O’Brien, care a călătorit în toamna anului 1853 prin zona dintre Dunăre și Marea Neagră, în drum spre Țara Românească și Moldova.
O’Brien s-a născut în 1823, la Dublin, a studiat Dreptul și a intrat în politica britanică, devenind membru al Camerei Comunelor. În urma călătoriei sale în Principatele Române, a publicat, în 1854, la Londra, volumul „Journal of a residence in the Danubian Principalities – in the autumn and winter of 1853”.
Motivul exact al călătoriei sale nu este cunoscut. Istoricii au vehiculat inclusiv ipoteza unei misiuni diplomatice discrete, dar și posibilitatea existenței unor interese personale. Cert este că O’Brien a lăsat în urmă numeroase observații despre locurile pe care le-a traversat.
De la Constantinopol la Kustendjie
Călătoria a început la Constantinopol, de unde britanicul s-a îmbarcat pe un vas austriac. A trecut prin Burgas și Varna, apoi a ajuns la gurile Dunării, la Sulina și Sfântu Gheorghe.
A continuat spre Galați și Giurgiu, observând de-a lungul drumului inclusiv pregătirile militare ale armatei otomane, într-o perioadă în care Europa se afla în pragul Războiului Crimeii.
Relatarea sa cuprinde și observații despre zona Medgidia și despre lacurile formate în jurul vechiului lac Carasu. O’Brien menționează inclusiv ideea unui canal care ar fi urmat să lege Dunărea de Constanța, proiect despre care notează că ar fi putut evita dificultățile tot mai mari întâmpinate de nave la gurile Dunării.
Planul nu avea însă să fie dus la capăt, costurile estimate fiind considerate prea mari.
Kustendjie, un oraș „într-o stare jalnică”
Când ajunge la Kustendjie, actuala Constanța, britanicul găsește un oraș afectat de război.
O’Brien descrie localitatea ca fiind așezată pe un promontoriu care înaintează în mare și observă poziția avantajoasă a orașului. În același timp, vorbește despre distrugerile suferite în urma trecerii trupelor rusești.
O atenție deosebită este acordată portului. Acesta era mic și puțin adânc, putând primi doar un număr redus de vase. Britanicul considera însă că situația s-ar fi putut schimba dacă vechiul dig ar fi fost reparat sau extins, iar zona portuară ar fi fost curățată de nisip și resturi.
În viziunea sa, portul Kustendjie avea un potențial comercial important. O’Brien estima că, după lucrări de modernizare, rada ar fi putut primi zeci de vase de mici dimensiuni.
Observațiile sale s-au dovedit, în timp, vizionare. În mai puțin de un deceniu, zona avea să intre într-un amplu proces de transformare, odată cu dezvoltarea infrastructurii feroviare și portuare.
De la canal la calea ferată
O’Brien a remarcat și existența drumului care lega Constanța de zona Dunării. În timpul întoarcerii sale spre Cernavodă, a trecut prin zona Rasova și a observat Valul lui Traian, precum și movilele aflate în apropiere.
Britanicul a făcut și o comparație între cele două rute și a remarcat calitatea drumului dintre Cernavodă și Constanța.
La acel moment exista ideea construirii unui canal care să lege Dunărea de Marea Neagră. Proiectul avea să fie analizat și de investitorul britanic Thomas Wilson, însă în 1856 inginerii Charles Liddell și Lewis Dunbar Gordon au ajuns la concluzia că realizarea canalului presupunea costuri prea mari. Soluția aleasă avea să fie una diferită: calea ferată.
Compania britanică DBSR – Danube Black Sea Railway and Kustendjie Harbour – avea să construiască și să administreze linia feroviară dintre Cernavodă și Constanța, contribuind decisiv la dezvoltarea portului și la transformarea orașului.
Calea ferată avea să permită transportul cerealelor din Principatele Române către portul Constanța, de unde acestea puteau fi expediate pe mare către Regatul Unit și alte destinații.
Relatarea lui Patrick O’Brien rămâne astfel o mărturie valoroasă despre Constanța de la jumătatea secolului al XIX-lea, într-un moment în care orașul se afla încă departe de dezvoltarea economică și urbană pe care avea să o cunoască în deceniile următoare.
Sursa foto: Arhiva MINAC
