La 11 august 1922, „Dobrogea Jună” relata despre cea de-a doua excursiune de plăcere în largul mării, organizată la bordul vasului „Principesa Maria”. Pe o mare liniștită și într-o zi frumoasă, numeroșii excursioniști s-au bucurat de accesul în încăperile și saloanele vasului, de un bufet bogat și de acordurile muzicii militare a Regimentului 34.
Pentru Constanța acelor ani, astfel de plimbări pe mare făceau parte dintr-o cultură a timpului liber aflată în plină dezvoltare. Câțiva dintre participanți au plecat fără să-și achite consumația, lăsând chelnerilor note de plată cuprinse între 18 și 80 de lei. Situația, repetată în cazul a șase chelneri, îl determină pe autorul articolului să formuleze o observație severă asupra comportamentului celor care au recurs la acest gest. Dincolo de caracterul anecdotic al întâmplării, relatarea oferă o imagine vie asupra societății vremii și asupra normelor de conduită pe care presa le considera importante chiar și în timpul liber.
Ultima oră
Ilie Bolojan: PNL ia în calcul încheierea unui acord politic bilateral cu premierul desemnat Luca Niculescu
Psihologul criminalist Tudorel Butoi susține introducerea bătăii în închisori. ”Ia dă-i 20 de bețe la c*r, să vedeți cum îi vine mintea la cap”
Accident rutier în județul Constanța. O mașină s-a răsturnat, iar victima a refuzat transportul la spital
Călin Georgescu a primit arest la domiciliu
Redăm în rândurile următoare știrea publicată în presa vremii: „Duminică după amiază a avut loc a doua excursiune de plăcere în largul Mărei, pe bordul vasului „Principesa Maria”, în urma dispozițiunilor luate de d. Viselowsky, directorul serviciului maritim, marele număr al escursiuniloștilor a fost de astădată liber să pătrundă prin toate încăperile și sălile vasului. Un bogat bufet complecta perfecta dispoziție de pe bord, în acordurile muzicei militare a regimentului 34, pe o mare lină și o vreme foarte frumoasă.
Au lipsit așadar de astădată protectările de rândul trecut. În schimb însă s-a produs ceva nou – și „ceva” anume, care pe viitor, pentru prestigiul unor escursioniști, n-ar trebui să se mai petreacă.
Servindu-se astfel prăjituri, înghețate, bere și vin, s-au găsit consumatori cari să lase neachitate plăți de la 18 – 80 lei. Și faptul s-a repetat la vreo șase chelneri. Oare procedeul acesta care degradează pe om se va mai repeta pe viitor?”
***
Tot în „Dobrogea Jună”, dar la 11 august 1919, era publicat apelul lui G. Tănăsescu, directorul Școlii nr. 1 de băieți din Constanța și președinte al Asociației Corpului Didactic din județ, pentru înființarea unui internat destinat fiilor de preoți, învățători și săteni, care doreau să urmeze cursurile secundare la Constanța.
Inițiativa urmărea să le ofere unor tineri din afara orașului posibilitatea de a-și continua studiile, într-o perioadă în care accesul la educație depindea adesea și de posibilitățile materiale ale familiei. Apelul lui Tănăsescu este susținut în paginile ziarului de Constantin N. Sarry, care evocă recunoștința pe care foștii elevi o datorau venerabilului dascăl și se alătură, la rândul său, demersului, anunțând o contribuție de 200 de lei.
„D. G. Tănăsescu, venerabilul și meritosul director al școalei no. 1 de băeți din Constanța, în calitate de președinte al asociației membrilor corpului didactic din acest județ a adresat pentru ziarul nostru un apel către toți oamenii de inimă pentru înființarea la toamnă a unui internat în care să găsească un adăpost și o întreținere convenabile fiii de preoți, învățători și săteni din această parte a țării, cari ar dori să urmeze cursurile secundare în orașul de reședință.
Nu numai prin utilitatea scopului acestui trebuincios așezământ, apelul în chestiune merită să găsească un puternic răsunet în toate inimile generoase, ci mai ales persoană care-i adresează. O întreagă generație datorează acestui bătrân dascăl cele dintâi și cele mai solide cunoștințe, grație cărora a putut pătrunde în viață. Față de foștii elevi ai d-lui Tănăsescu repet, dar, ca o datorie din parte-mi, apelul ce d-sa l-a adresat mulțimei anonime și ca un început din toată inima subscriu suma de două sute lei. Articol semnat de Constantin N. Sarry”, este materialul jurnalistic redat în paginile publicației interbelice.
Reclama zilei: „Doamna CHARLOTTE – Prima casă de corsete din București, Calea Victoriei. A sosit În localitate și s-a instalat tot la vechea adresa Str. Tomis 13 Pensionul Anghene. Anunță distinsa sa clientela că e asortată cu ultimile modele de corsete, centuri, maillouri ultra-superioare, claveri originale pentru stomac, corsete combinate din elastic cu ștofă și satin duches, procum și brasiere, portjartiere, centuri de sarcina și bărbătești de la cele mai mari case franceze. Prețuri extrem de reduse.” (Dobrogea Jună, 11 august 1928)
Sursa foto: Biblioteca Națională Digitală
