Creștinii prăznuiesc Nașterea lui Iisus Hristos, una dintre cele mai importante sărbători religioase, însoțită de tradiții bisericești, obiceiuri populare și numeroase credințe străvechi. Crăciunul este primul praznic împărătesc cu dată fixă din viața Mântuitorului și, totodată, una dintre cele mai vechi sărbători specifice creștinismului, deși nu are o origine la fel de timpurie precum Paștile sau Rusaliile, legate de sărbători iudaice.
Potrivit tradiției populare românești, Fecioara Maria, însoțită de dreptul Iosif, a căutat adăpost în Betleemul Iudeii, fără a fi primită în casele oamenilor. Ajunsă la locuința bătrânilor Crăciun și Crăciunoaie, Maria este refuzată, fiind nevoită să nască în ieslea vitelor. Crăciunoaia, mișcată de milă, o ajută pe Fecioară, iar în urma unei pedepse aplicate de Crăciun, mâinile acesteia sunt tăiate. Minunea se produce atunci când Maria le vindecă, fie prin apă, fie prin suflare, simbol al harului divin.
Ultima oră
Nicuşor Dan: Întâlnirea de astăzi cu Maia Sandu, o dovadă în plus a apropierii dintre România şi Republica Moldova şi a relaţiei noastre speciale
Două turiste au mutat o dronă cu explozibil înainte să ajungă geniștii, descoperită în Olimp
Premieră medicală la Londra! O operație pe creier, asistată de inteligența artificială, a salvat vederea unui pacient
Când lectura pleacă la drum: cum a arătat primul Silent Reading Party într-un tren din România
Nașterea lui Hristos este consemnată în Evangheliile după Matei și Luca, ambele relatări confirmând faptul că Mântuitorul s-a născut în Betleem și a crescut în Nazaret. Evangheliile menționează că pruncul a fost culcat într-o iesle, fără a preciza exact locul. Tradiția peșterii apare mai târziu, în scrierile Sfântului Iustin Martirul și în Protoevanghelia lui Iacov, fiind compatibilă cu obiceiul vremii, când peșterile erau folosite ca adăpost pentru animale.
Unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj creștin este Biserica Nașterii Domnului din Betleem, construită în secolul al IV-lea de împărăteasa Elena și refăcută de împăratul Justinian în secolul al VI-lea. Situată la aproximativ opt kilometri de Ierusalim, biserica face parte dintr-un complex care include lăcașuri de cult ortodoxe, catolice și armene. De-a lungul secolelor, domnitorii români au sprijinit acest loc sfânt prin danii și ajutoare materiale.
Crăciunul și manifestările religioase
Sărbătorită la 25 decembrie, Nașterea Domnului este marcată în întreaga lume creștină prin slujbe religioase și colinde. Inițial, Crăciunul și Boboteaza erau celebrate împreună, fiind separate abia în secolul al IV-lea. Instituirea acestei sărbători a oferit o semnificație creștină perioadei de după solstițiul de iarnă, anterior asociată cu rituri păgâne.
Potrivit tradiției biblice, Magii de la Răsărit au adus Pruncului daruri împărătești: aur, tămâie și smirnă. Astăzi, această simbolistică este continuată prin colindele copiilor, care vestesc Nașterea Mântuitorului și sunt răsplătiți cu daruri.
În România, Crăciunul ocupă un loc central în viața spirituală a comunităților. În Ajun, copiii merg cu colindul, iar din prima zi de Crăciun umblă cu Steaua. Colindele, a căror origine exactă rămâne necunoscută, includ cântece rituale precum „Steaua sus răsare” sau „Bună dimineața la Moș Ajun”. Obiceiuri precum „Viclieimul” sau „Irozii” reconstituie Nașterea Domnului și episodul biblic al pruncilor uciși la porunca lui Irod.
Datinile cu măști – Capra, Turca sau Brezaia – sunt practicate în mai multe regiuni ale țării, din preajma Ignatului până după Crăciun sau chiar până la Sfântul Vasile. În Transilvania, feciorii colindă aproape de revărsatul zorilor, iar în Ardeal copiii colindători, numiți „pițerei”, sunt considerați aducători de noroc.
Tradiții și credințe populare
Bradul de Crăciun, simbol nelipsit astăzi, are o introducere relativ recentă și, în cultura tradițională românească, este asociat mai degrabă ritualurilor funerare. Obiceiurile de iarnă includ colinde, jocuri cu măști, teatru popular, dansuri și numeroase superstiții transmise din generație în generație.
În Bucovina, în Ajunul Crăciunului se pun pe masă colac și apă pentru sufletele celor răposați. În Maramureș, usturoiul este folosit pentru a alunga spiritele rele, iar în alte zone se crede că zilele de după Crăciun prevestesc anotimpurile anului următor.
Postul de 40 de zile care precede Crăciunul se încheie după Sfânta Liturghie din 25 decembrie, iar masa festivă include preparate tradiționale din porc, sarmale și cozonac, simbol al belșugului și al bucuriei Nașterii Domnului.
Pe data de 25 decembrie, nu trebuie să lipsească produsele care aduc belșug. Este tradițional ca masa să fie plină cu diverse feluri de mâncare, pentru a atrage belșugul și prosperitatea în anul următor. De altfel, nu ar trebui să lipsească nici lumânările de pe masa de Crăciun, simbolizând lumina adusă de nașterea lui Iisus Hristos.
