Lolita Cercel, proiectul muzical realizat integral cu ajutorul inteligenței artificiale, a ajuns rapid la inimile publicului român. Videoclipurile sale au strâns milioane de vizualizări: „Pe peronu’ de la gară” – 1,4 milioane, „Stau la geam” – 410.000 și „Cercel” – 231.336 doar pe YouTube.
Cu influențe balcanice, piesele sale se încadrează în genul dance/electronic și sunt descrise de creatorul lor, Tom, drept un „proiect muzical digital curatoriat uman, unde AI-ul este instrumentul, nu povestea”. Tom a explicat că procesul de creație a fost asemănător celui al unui scriitor care își modelează personajele pentru roman.
Ultima oră
Nicuşor Dan: Întâlnirea de astăzi cu Maia Sandu, o dovadă în plus a apropierii dintre România şi Republica Moldova şi a relaţiei noastre speciale
Două turiste au mutat o dronă cu explozibil înainte să ajungă geniștii, descoperită în Olimp
Premieră medicală la Londra! O operație pe creier, asistată de inteligența artificială, a salvat vederea unui pacient
Când lectura pleacă la drum: cum a arătat primul Silent Reading Party într-un tren din România
„Îmi scriu versurile, după intru în programul cu care fac piesele și încep să schimb instrumentale până ajung la o piesă care să îmi placă”, a declarat el la Pro TV.
Reacțiile în industria muzicală au fost mixte și adesea critice. Muzicianul Dan Helciug a atras atenția că „arta nu este un sistem de algoritmi. Emoția artistică nu este un soft digital manifestat prin emoticoane blânde și sensibile. Oricât ați încerca să ajungeți la sursa creației prin metode artificiale, veți avea în final același rezultat: un frigider care cântă”.
Alți artiști, precum Adi Despot, au recunoscut, însă, valoarea muzicii generate de AI:
„Îi înțeleg pe colegii mei de breaslă că sunt supărați… atât de proastă și de lipsită de emoție e muzica comercială românească, încât un AI a ajuns să aibă mai mult suflet decât ea. Măcar, în sfârșit, e mișto muzica la radio!”
Și specialiștii au comentat fenomenul. Simion Bogdan Mihai, doctor în Litere și lăutar, a remarcat că reacțiile excesiv entuziaste ale industriei reflectă o „degradare cognitivă și infantilizare a publicului” și ridică întrebări despre modul în care se poate discuta „politically correct” despre muzica AI.
În online, reacțiile publicului au fost însă majoritar pozitive: „Dă dependență”, „AI-ul ridică ștacheta, când ascult la radio muzica noastră mi se face rău și greață”, „În sfârșit, ceva frumos”. Totuși, unii utilizatori au cerut mai multă „umanitate” în sunet: „Mi-ar plăcea să auzim și inspirația… nu doar expirația… să pară mai uman”.
Proiectul, produs de Foreward Agency, se inspiră din cultura romă, iar activistul Bogdan Burdușel a atras atenția asupra unui aspect sensibil:
„Problema nu e că tehnologia ajunge în muzică, problema este ce spune acest proiect despre noi și felul în care România se raportează la cultura romă. Publicul vrea muzica romă, dar nu-i plac romii. O artistă AI cântă ce vrem noi, fără să deranjeze, fără să vorbească despre rasism… e super convenabil”.
Lolita Cercel ridică astfel întrebări esențiale despre viitorul muzicii, limitele creativității digitale și modul în care societatea românească se raportează la diversitate culturală. Este un exemplu concret de cum tehnologia poate genera succes comercial, dar și controverse morale și culturale, în timp ce artiștii tradiționali și publicul sunt provocați să-și reevalueze conceptele despre artă și autenticitate.
