Franța a oficializat legea care permite, în anumite situații strict stabilite, accesul la un ajutor medical pentru a muri. Actul normativ a fost promulgat de președintele Emmanuel Macron și publicat miercuri în Jurnalul Oficial, după un parcurs legislativ de mai mulți ani și o dezbatere care a divizat atât clasa politică, cât și societatea franceză.
Noua legislație se adresează unor pacienți aflați în situații medicale extrem de grave și stabilește o serie de condiții cumulative pentru accesarea procedurii.
Ultima oră
Anunț CT BUS cu privire la linia 42
Admitere „pe pile” la liceu din 2027? Ministrul Educației: „Parlamentul a decis acest lucru în urmă cu trei ani”
Șefa CCR, despre cazul Dominic Fritz: „Eu, personal, apreciez altfel”. Simina Tănăsescu va redacta o opinie separată
Fostul ministru ucrainean al Apărării îi cere lui Zelenski să organizeze alegeri în timpul războiului: „Democrația nu poate fi ținută ostatică de Rusia”
Printre acestea se numără existența unei boli grave și incurabile, aflată într-un stadiu terminal sau într-o fază avansată, precum și prezența unor suferințe fizice considerate insuportabile. Persoana care solicită ajutorul trebuie să fie majoră, să fie cetățean francez sau rezident de lungă durată și să își poată exprima în mod clar voința până în momentul în care procedura este efectuată.
Pacientul își administrează singur substanța letală
Una dintre prevederile importante ale legii este că administrarea produsului letal îi revine, în principiu, pacientului.
Intervenția directă a unui cadru medical este permisă numai atunci când persoana nu poate efectua fizic acest gest. Procedura presupune, de asemenea, verificarea eligibilității pacientului și implicarea mai multor actori medicali, chiar dacă procesul este coordonat de un singur medic.
Înainte ca noul sistem să devină efectiv, Guvernul francez trebuie să adopte o serie de decrete prin care vor fi stabilite aspectele necesare aplicării legii.
Consiliul Constituțional a validat legea
Intrarea în vigoare a noului cadru legislativ vine după ce Consiliul Constituțional francez a fost sesizat în mai multe rânduri cu privire la prevederile actului normativ.
Instanța constituțională, condusă de Richard Ferrand, a stabilit că legea nu conține prevederi contrare Constituției, formulând însă anumite rezerve.
Au fost depuse cinci sesizări, ceea ce ilustrează amploarea disputei în jurul acestei reforme. Una dintre ele a venit chiar din partea premierului Sébastien Lecornu.
Macron a salutat decizia Consiliului Constituțional și a apreciat că aceasta pune capăt unei dezbateri democratice îndelungate.
Pentru Olivier Falorni, fost deputat MoDem și inițiator al proiectului, adoptarea legii reprezintă un moment major și un progres care s-a concretizat după ani de discuții.
Reforma a împărțit societatea franceză
Parcursul proiectului legislativ a fost marcat de opoziție puternică. Dezbaterea a început inclusiv în cadrul unei Convenții Cetățenești convocate la inițiativa lui Emmanuel Macron, iar ulterior proiectul a trecut în repetate rânduri între cele două Camere ale Parlamentului.
Pozițiile au rămas puternic divergente, inclusiv în rândul organizațiilor religioase și al unor reprezentanți ai sistemului medical.
Fundația Jérôme Lejeune a reacționat critic după validarea legii, exprimându-și indignarea, în timp ce asociația Les Éligibles et leurs aidants a avertizat asupra riscurilor pe care noul mecanism le-ar putea crea pentru persoanele vulnerabile.
Franța intră într-un grup restrâns de state
Prin adoptarea acestei legislații, Franța se alătură unui număr limitat de țări care permit, în forme și în condiții diferite, accesul la un astfel de mecanism.
Printre statele menționate se află Belgia, Olanda, Elveția, Canada și Uruguay.
În Franța, însă, disputa politică nu a dispărut odată cu adoptarea legii. Guvernul condus de Sébastien Lecornu reunește formațiuni cu poziții diferite asupra acestei chestiuni. Tabăra apropiată de Macron susține în principal reforma, în timp ce Partidul Les Républicains se opune în mare parte.
Publicarea legii reprezintă, astfel, finalul unei etape legislative care a durat mai mulți ani. Aplicarea concretă a noilor reguli va depinde de actele de punere în aplicare pe care Guvernul francez urmează să le adopte.
