Pe 24 februarie, românii celebrează Dragobetele, considerat echivalentul autohton al zeilor iubirii din mitologia greacă și romană, Eros și Cupidon. Această sărbătoare populară marchează începutul primăverii și este asociată cu iubirea, voia bună și fertilitatea, având rădăcini adânci în tradițiile și legendele românești.
Originea și legenda lui Dragobete
Ultima oră
Nicuşor Dan: Întâlnirea de astăzi cu Maia Sandu, o dovadă în plus a apropierii dintre România şi Republica Moldova şi a relaţiei noastre speciale
Două turiste au mutat o dronă cu explozibil înainte să ajungă geniștii, descoperită în Olimp
Premieră medicală la Londra! O operație pe creier, asistată de inteligența artificială, a salvat vederea unui pacient
Când lectura pleacă la drum: cum a arătat primul Silent Reading Party într-un tren din România
Conform tradițiilor, Dragobetele ar fi fiul Babei Dochia, personaj mitic care simbolizează forțele primăverii și reînnoirea naturii. Dacă Baba Dochia reprezintă adesea forțele malefice din povești, Dragobetele este exponentul principiului pozitiv, protector al iubirii și al bunei dispoziții. În unele legende, el apare ca tânăr chipeș, cioban sau cumnat, care călătorește alături de Baba Dochia sau îi completează povestea mitică.
Din perspectivă mitică, Dragobetele este echivalentul mesagerilor divini ai iubirii: „purtătorul dragostei și bunei dispoziții pe meleagurile românești”, după cum arată Ion Ghinoiu.
Tradiții și obiceiuri de Dragobete
În comunitățile rurale, ziua de Dragobete era marcată de o serie de practici rituale menite să atragă iubirea și fertilitatea. Sociologul Ciprian Voicilă notează că tinerii se primeneau, se pieptănau și se spălau pe față, apoi se adunau în grupuri pentru a culege ghiocei sau a aduna lemne. Dacă vremea nu permitea ieșirea în aer liber, feciorii vizitau casele fetelor, pentru a petrece ziua în voie bună, a glumi și a-și exprima afecțiunea.
Un obicei central era sărutul tinerilor, considerat esențial pentru ca iubirea să dăinuie tot anul. Se credea că, dacă nu se întâlnea un băiat cu o fată în această zi, tinerii nu vor fi iubiți în anul care urma. În unele regiuni, fetele nemăritate adunau roua de pe fragi sau se spălau cu apă din zăpadă, însoțind gestul de descântece pentru a fi plăcute și iubite.
În plus, tradiția interzicea treburile grele, țesutul, cusutul sau plânsul, pentru a proteja iubirea și prosperitatea cuplurilor. Curățenia era însă permisă, simbolizând prospețimea și sporul.
Dragobetele – Cap de primăvară și protecția păsărilor
În multe zone, sărbătoarea era cunoscută și sub alte denumiri: „Cap de primăvară”, „Dragostitele”, „Sânt Ion de primăvară” sau „Granguru”. Se considera că păsările își găsesc perechea și își fac cuib în această zi, iar oamenii urmau ritualuri pentru protecția păsărilor și a naturii, într-o manifestare a credinței în forțele fecunde ale primăverii.
Dragobetele versus Valentine’s Day
Deși Dragobetele este o sărbătoare tradițional românească, mulți români au început să celebreze iubirea pe 14 februarie, cu ocazia Valentine’s Day, sărbătoare de import occidental. Povestea Sfântului Valentin, preot creștin care a oficiat cununii secrete pentru soldații romani, a devenit simbolul iubirii internaționale, însă Dragobetele rămâne varianta autentică autohtonă a iubirii, legată de natură, ritualuri populare și tradiții ancestrale.
Astăzi, Dragobetele este văzut ca un simbol al iubirii românești, o sărbătoare care încurajează afecțiunea, bucuria și armonia între oameni, păstrând vie memoria unei culturi populare bogate și pline de simbolism. Dincolo de romantism, el amintește și de legătura profundă dintre oameni, natură și ciclurile vieții.
