România traversează o perioadă de presiune pe zona energetică, alimentată atât de contextul internațional volatil, cât și de vulnerabilitățile interne ale sistemului de producție și stocare a energiei.
Închiderea temporară a celor două reactoare de la Centrala Nucleară de la Cernavodă a readus în prim-plan discuțiile privind securitatea energetică și echilibrul mixului energetic național.
Ultima oră
Micii rugbyști de la CSM Constanța impresionează la debutul în noua ediție de campionat
Zelenski îi răspunde lui Trump: Ucraina, gata să oprească atacurile către rafinării
Trump, mesaj tranșant pentru Zelenski: „A venit timpul pentru un nou președinte”
Marile reveniri pe streaming: Clasice legendare și noi hituri
Potrivit experților din domeniu, situația actuală scoate la iveală dependența sistemului energetic de un număr limitat de surse stabile de producție, în condițiile în care aproximativ 1.400 MW au fost temporar scoși din sistem. Această lipsă de capacitate a determinat necesitatea importurilor și a accentuat presiunea asupra prețurilor.
Analistul în energie Ionuț Purica atrage atenția că problema nu este una punctuală, ci rezultatul unor decizii strategice luate în ultimii ani la nivel european și național, care au favorizat tranziția rapidă către surse regenerabile, fără o dezvoltare echivalentă a capacităților de stocare și a infrastructurii de echilibrare a sistemului, scrie adevarul.ro.
În opinia acestuia, renunțarea accelerată la cărbune și subdimensionarea investițiilor în energie nucleară, hidro și gaze naturale au creat un dezechilibru structural. În același timp, variabilitatea energiei eoliene și fotovoltaice, fără sisteme eficiente de stocare, a amplificat instabilitatea rețelelor în perioadele de consum ridicat sau producție scăzută.
Contextul european este similar, mai multe state revizuind în ultimii ani politicile energetice inițiale. Germania și Polonia au fost nevoite să își reconfigureze strategiile, inclusiv prin menținerea sau redeschiderea unor capacități pe cărbune, pentru a asigura continuitatea aprovizionării.
La nivelul Uniunii Europene, discuțiile despre rolul energiei nucleare au fost reluate, în condițiile în care aceasta rămâne una dintre puținele surse capabile să asigure producție constantă de energie la scară mare. În acest context, sunt analizate și proiectele de dezvoltare nucleară din România, inclusiv reactoarele modulare mici și extinderea capacităților de la Cernavodă.
Pe plan intern, specialiștii atrag atenția și asupra întârzierilor în dezvoltarea infrastructurii hidroenergetice și a proiectelor de stocare prin pompaj, considerate esențiale pentru stabilitatea sistemului. Proiecte precum hidrocentrala de la Tarnița–Lăpuștești sunt invocate frecvent ca soluții potențiale, dar rămân nefinalizate.
În paralel, lipsa investițiilor în sisteme de stocare a energiei produse din surse regenerabile limitează eficiența acestora în rețea, în ciuda expansiunii rapide a capacităților fotovoltaice și eoliene din ultimii ani.
În acest context, România se află în fața unei provocări de echilibrare a tranziției energetice cu nevoia de securitate și competitivitate economică. Experții susțin că viitoarele decizii vor trebui să urmărească un mix energetic echilibrat, capabil să asigure atât stabilitate, cât și prețuri sustenabile pentru consumatori și industrie.
