În urmă cu aproximativ un veac, la 24 august 1930, ziarul „Dobrogea Jună” publica, la rubrica „Însemnări feminine”, un jurnal de călătorie semnat de M. Costin, institutoare, despre o excursie pe care membrii Ateneului Popular „Central” Constanța au făcut-o pe Dunăre, la Viena.
Excursia începe la Constanța, cu îmbarcarea în trenul care îi va duce până la Giurgiu, de unde grupul se îmbarcă pe vasul austriac „Helios”, navigând apoi spre Budapesta și Viena. Călătoria este privită ca o modalitate de relaxare și refacere după perioadele de muncă intensă, iar pentru autoarea articolului, după un an de examene și activitate intelectuală, apropierea de natură reprezintă un adevărat remediu pentru oboseală.
Ultima oră
Comisia Europeană aprobă încă 6,1 miliarde de euro pentru apărarea Ucrainei
Farul Constanța, remiză la Sfântu Gheorghe. Sabău: „Important e că nu am pierdut”
RAJA: Trafic restricționat pe Șoseaua Mangaliei!
Zelenski neagă implicarea Ucrainei în sabotarea Nord Stream: „Ucraina nu a participat niciodată în mod oficial”
Articolul se remarcă atât prin descrierea peisajelor și a activităților desfășurate în excursie, cât și prin stilul său. Scris de o institutoare, textul are un ton sensibil, romantic și meditativ. Peisajele Dunării devin pretexte pentru reflecții despre natură, suflet și existență, iar călătoria cu vasul devine o experiență aproape poetică.
Redăm în rândurile următoare un fragment elocvent:
„După un an de muncă intelectuală, pe care îl închei cu o risipă mare de energie, în examene și lucrări de sfârșit de an, simți nevoia unei diversiuni, unei schimbări de decor, care să-ți refacă energia și apetitul pentru reluarea muncii cu cărțile. Cauți un contrabalans în oboseală fizică. Combinată cu plăcerea și căutând, găsești că numai escursia îți oferă această. Iată considerațiile ce ne-au îndemnat ca, urmând pe d-l profesor Zăgoicea, într-o dimineață frumoasă de la începutul lui iulie să ne îndreptăm către Dunărea albastră și să cerem undelor ei să ne poarte legănându-ne către țărmurile țărilor ce udă. Iată-ne deci în gară, toți cu cocarde tricolor, veseli, plini de speranțe, pentru o călătorie plăcută și întăritoare dar și cu ceva grije ascunsă că va fi prea obositoare, Ateneul popular central fiind o societate de oameni de toate vârstele; de la septuagenarul Părinte Ionică, cel ce știe să predice așa frumos cuvântul Domnului și până la micul Nicușor Zăgoicea, care știe să cânte atât de frumos din vioara-i de care nu s-a despărțit tot drumul acesta. (…)
În fine ne îmbarcăm pe vasul austriac „Helios”. O călătorie pe Dunăre e remediul cel mai bun contra surmenajului sau oricărei boli provenită din prea multă risipă de energie. Oh, nu știu de unde aș găsi culoarea, nuanța de cuvinte, care să poată reda senzația de dolce farniente, ce simți privind de pe un chezlong spre coverta vasului la diferitele peisagii ce se succed în mersul aci lin, aci repede al vaporului. Privind aci la valurile albastre, aci la țărmurile verzi și păduroase, aci la orașele ce zărite de departe par speranțele ce populează viața noastră internă, aci la un dulce răsărit de soare sau la un blând și melancolic apuc, simți mai bine ca oricând cele două părți ce formează ființa noastră: materialul și spiritul”.
Ateneul Popular „Central” din Constanța era una dintre societățile cultural-artistice înființate în urbea lui Ovidiu din entuziasmul unor intelectuali locali și care urmăreau emanciparea intelectuală a publicului. Informațiile disponibile arată că societatea a avut sediul în strada Smârdan nr. 8, un cor și o orchestră proprii și a avut excursii la Viena, Paris sau Istanbul. Președinte era profesorul N. Zăgoicea.
Reclama zilei: „Cristea, tânărul nostru caricaturist, va expune în ultimele zile ale lunei august în vitrina librăriei „Cartea Românească” o serie de caricaturi locale” (Dobrogea Jună, 24 august 1930)
Sursa foto: vasul Helios, www.fortepan.hu
