Verile interbelice transformau Constanța într-una dintre cele mai căutate destinații estivale din țară. Stațiunile de pe litoral ofereau vizitatorilor o gamă variată de divertismente – spectacole, serbări nautice, excursii în largul mării sau la Balcic -, însă adevărata atracție rămâneau băile de mare. Nu este de mirare că amenajarea plajelor și îmbunătățirea condițiilor pentru turiști deveniseră o preocupare constantă a autorităților.
În vara anului 1929, Constanța, descrisă de presa vremii drept „incontestabil cea mai mare și mai luxoasă localitate balneară din țară”, se putea mândri deja cu băile Mamaia. Pentru mulți locuitori ai orașului însă această era dificil de accesat: drumul dura aproape două ore, iar costul unei călătorii se ridica pe câteva zeci de lei. În aceste condiții, constănțenii preferau plajele din oraș, iar cea mai căutată devenise Trei Papuci, situată în zona unde se află în prezent Spitalul Militar.
Ultima oră
Micii rugbyști de la CSM Constanța impresionează la debutul în noua ediție de campionat
Zelenski îi răspunde lui Trump: Ucraina, gata să oprească atacurile către rafinării
Trump, mesaj tranșant pentru Zelenski: „A venit timpul pentru un nou președinte”
Marile reveniri pe streaming: Clasice legendare și noi hituri
În iulie 1929, plaja era complet modernizată, după standarde considerate occidentale. Publicația „Revista Băilor”, ediția din perioada 14 – 18 iulie 1929, descria cu entuziasm noile amenajări: „De curând s-a amenajat Plaja Trei Papuci fiind complect renovată și amenajată după cerințele moderne. Această plajă fiind una dintre cele mai frumoase ale orașului, orice cetățean poate veni și lua o baie în mod occidental, având la dispoziție o instalație de cabine confortabile în număr de peste 300, cum și un buget înzestrat cu toate consumațiile în preț unitar de 6 lei, cum sunt: pateuri, cafea cu lapte, lapte la pahar, limonadă, dulceață siropuri etc”.
Aceste investiții veneau să rezolve o problemă semnalată de ani buni în presa locală. Lipsa cabinelor îi lăsa pe cei veniți la baie fără posibilitatea de a-și păstra în siguranță hainele și celelalte bunuri, iar furturile deveniseră o neplăcută obișnuință. În ziarul „Dobrogea Jună” (1923), situația era descrisă în termeni aspri: „Constanța e orașul contrastelor: în timp ce la Cazinou și în piață, masa se ia cu (…) locuitorii băștinași și rudele venite cine știe din ce colt al țării n-au unde face bae, pentru că dealungul malului mării, la așa numitele băi «Trei Papuci» se fură hainele și banii. Cine ar putea crede că în Constanța, în oraș, nu sunt băi? Plajă avem berechet, dar ce facem fără cabine? (…) S-ar fi putut scoate toată cheltuiala, punându-se un preț derizoriu pe cabină.”
Succesul noilor amenajări a fost atât de mare, încât a devenit subiect și pentru presa satirică. În ediția din 8 iulie 1929, ziarul „Virtutea” publica articolul „A «leșinat» Mamaia”, o ironie la adresa stațiunii detronate de noua „vedetă” a sezonului: „Mamaia s-a sfrejit și și-a traiul și și-a mâncat mălaiul. La modă au ajuns Trei Papuci. Tataia de alături, gârbovit de vremuri se uită chiordărâș cum niște Papuci i-au luat înainte și lui și soțioarei lui de vârstă: Mamaia. La Constanța, s-au înfrumusețat și s-au lărgit cei Trei Papuci. La Mamaia slabă sfârâială. Trei Papuci sunt țanțoșii sezonului. Acestea au ajuns băile la preț. Însă-și drăgălașa Duduia se stafidește. Papucii, Trei Papuci, țin hangul bailor. Prin urmare, e drept să se cânte: «Hei Maria cu lipici/La băi unde te duci?/Mă duc neică la Constanța/Să mă scald la Trei Papuci/Cu săpun să fac clăbuci./Aferim Armeni și turci»”.
Nu se poate vorbi despre această plajă fără a aminti legendele care încearcă să explice originea numelui său. Una dintre ele spune că plaja se afla la doar „trei papuci” depărtare de casele Constanței de odinioară. O altă variantă, menționată de Petre Covacef în „Povestea Farului Genovez” (2003 – 2007), susține că digurile din zonă aveau forma unor papuci.
Cea mai emoționantă poveste tot de asemenea consemnată de Petre Covacef. Legenda spune despre doi copii de aproximativ 12 ani: Ghiță, fiul unui muncitor venit din Oltenia, și Hassan, fiul cel mare al unei familii de turci. Deși Hassan era infirm din naștere, având un defect la un picior, cei doi erau nedespărțiți și își petreceau zilele pe malul mării, înotând împreună. De fapt, Ghiță învăța să înoate de la prietenul său musulman. Într-o dimineață de vară cei doi au intrat în apă, ca de obicei. Și-au lăsat pe nisip papucii cu talpă de lemn. O furtună puternică s-a stârnit pe neașteptate. Ghiță a fost prins de valuri, iar Hassan a sărit să-l salveze. Marea i-a înghițit însă pe amândoi. Pe țărm au rămas doar cei trei papuci, iar potrivit legendei, de la aceștia și-ar fi luat numele cunoscuta plajă…
Reclama zilei: „Vizitați marele restaurant GRAND – Constanța str. Carol (sub Grand Hotel) – Bucătărie Română-Franceză-Orientală – Grătar Special – Pescărie proaspătă – Băuturi superioare indigene și Streine denumită Bere Luther – Braserie – Orchestră clasică și Muzică Militară (Revista Băilor, 1932)
Sursa foto: Biblioteca Națională Digitală
