Astăzi ne întoarcem în timp cu aproape două milenii pentru a vorbi despre zeii cetății Tomis, urbe aflată în acel moment sub stăpânire romană.
Ca peste tot în imperiu, pe malul Pontului Euxin exista toleranță religioasă, locuitorii orașului port – oameni de toate neamurile, putând să se roage la orice divinități. Erau venerați zei autohtoni (precum Cavalerul Trac), divinități din panteonul greco-roman, dar și cele de sorginte asiatică sau africană, acceptate sau chiar adoptate de imperiu. Astăzi prezentăm trei piese care fac parte din Tezaurul de Sculpturi de la Tomis, descoperit în centrul orașului modern Constanța în anul 1962. Nu sunt atât de spectaculoase precum Șarpele Glykon, Fortuna cu Pontos, Isis sau Nemesis, dar existența lor ne ajută să înțelegem universul multi-religios al epocii.
Ultima oră
Nicuşor Dan: Întâlnirea de astăzi cu Maia Sandu, o dovadă în plus a apropierii dintre România şi Republica Moldova şi a relaţiei noastre speciale
Două turiste au mutat o dronă cu explozibil înainte să ajungă geniștii, descoperită în Olimp
Premieră medicală la Londra! O operație pe creier, asistată de inteligența artificială, a salvat vederea unui pacient
Când lectura pleacă la drum: cum a arătat primul Silent Reading Party într-un tren din România
Prima piesă este o reprezentare a zeului medicinii, Esculap (Asclepios la greci). Statuetă de marmură gălbuie, fină, a suferit încă din antichitate stricăciuni mari, care au dus la dispariţia simbolurilor şi a unor părţi componente ale corpului. Statueta reprezintă atitudinea caracteristică imaginilor lui Esculap. Se presupune că mâna dreaptă, ruptă de la umăr, cobora lateral în jos şi ţinea cupa, unul dintre simbolurile cu care în mod obişnuit este înfăţişat Esculap. Datorită puterii tămăduitoare care i se atribuia, acest zeu a devenit foarte popular. Pe diferitele monumente antice, zeul este reprezentat cu păr bogat şi cu barbă, cu faţa senină, cu privirea blîndă. În mod obişnuit se sprijină pe un toiag, în jurul căruia se încolăceşte un şarpe, simbol al regenerării. În cealaltă mână zeul ţine alt simbol: un vas, o tăbliţă de scris sau un glob. Statueta de față este o copie de epocă romană, de la sfârşitul secolului al II-lea sau începutul secolului al III-lea p.Chr., după un tip clasic grecesc.
Al doilea artefact ce merită atenție deosebită este o statuie de marmură gălbuie, uşor corodată, care a făcut parte dintr-un monument mai complex și care îi reprezenta inițial pe cei doi frați Dioscuri, Castor și Polux, alături de caii lor. Piesa rămasă îl reprezintă doar pe unul dintre eroi, alături de cal, pe un soclu. Inscripţia de pe marginea soclului a fost gravată pe trei rânduri. Nu se păstrează decât jumătatea din stânga. Din rândul întâi, aflăm că monumentul a fost pus pentru „Dioscurii întemeietori”. Funcţiile Dioscurilor sunt variate şi multiple. Ei sunt fie cuplul luminii alternante (ziua cu noaptea), fie al luminii inseparabile, uniţi în constelaţia Gemenii. Sunt protectorii marinarilor, care îi imploră pe timp de furtună, pentru că apariţia lor pe cer înseamnă încetarea pericolului. Prin această funcţie se confundă de la început cu Cabirii, străvechile divinităţi din Samotrake. Apar ca zeităţi războinice sau protectori ai vânătorii, ai dansului, muzicii şi poeziei. Dioscurii sunt reprezentaţi întotdeauna împreună, în picioare, ținând caii de căpăstru. Piesa datează din prima jumătate a sec.III p.Chr.
Continuăm prezentările de astăzi cu un basorelief pe placă de marmură albă, în care sunt înfățișate cele trei Graţii, nude, în picioare, ținându-se reciproc de umeri. Cele laterale sunt văzute din faţă, iar cea din mijloc, reprezentată din spate, are capul întors excesiv spre dreapta. În mâinile libere, Graţiile din margine ţin fructe. La picioare, în dreapta şi în stânga, se află câte un vas înalt, cu bazele şi marginile largi. Graţiile erau imaginate în antichitate ca trei surori, divinităţi ale armoniei, dragostei şi poeziei, dar în special ale vegetaţiei şi ale prosperităţii, legate de fertilitatea pământului. Ele răspândeau bucurie în sufletele oamenilor şi ale zeilor. În Olimp făceau coruri împreună cu Muzele şi dansau în faţa zeilor, acompaniate de zeul Apolo cu citera. Calităţile Graţiilor se oglindesc în numele pe care le poartă; deşi sunt numai trei, ele apar la scriitorii antici cu nume numeroase şi variate. Dintre cele mai frecvente: Aglaia „cea care străluceşte”, Thalia „cea care face să înflorească” și Euphrosyne „cea care înveseleşte inima”.
Aceste artefacte, chiar dacă nu impresionează prin realizare, ne vorbesc despre credințele tomitanilor, despre zeii lor protectori, eroi, despre speranță, bucurie, viață…
Reclama zilei – Movilă Tekirghiol (Comuna Tuzla), Stațiune balneară și climaterică, situată pe malul Mărei Negre și al lacului Tekirghiol. Stagiunea 1 iunie – 20 septembrie. Băi calde de nămol, Băi reci de lac și de mare. (1924)
