Un articol intitulat „Arta dentistului”, publicat în anul 1883, în revista Familia, ne oferă o mică incursiune în lumea medicinei dentare din urmă cu mai bine de un secol. Autorul, Dr. M. D., informează cititorii despre progresele înregistrate în fabricarea dinților artificiali, despre cauzele și manifestările cariilor, dar și despre metodele folosite pentru tratarea acestora.
„Sunt trei căi pentru a scăpa de durerea cauzată de găunosire: a linişti durerea, dacă există, a scoate dintele sau partea bolnavă şi a umple gaura. Stiți cât de numeroase sunt mijloacele întrebuinţate pentru a vindeca durerea de dinţi – opium, chloroform, canfor, creosot, piretră, cuişore, etc.; dar toate nu sunt de cât paliative şi se poate că a doua zi durerea se reînvie cu mai mare violenţă.
Ultima oră
Altă dată, scoaterea dintelui găunos eră regula; dar astăzi, acesta operaţiune nu se face de cât când nu se poate face altfel. „Nu scoateţi, vindecaţi”, zic dentiştii şi cel dintâiu care a înscris acest aforism în fruntea reclamelor sale s’a îmbogăţit.
Ce fac partizanii acestei metode? Scot găunoşia cu diferite instrumente şi apoi introduc în gaură sau nişte foi de metal forte subţire, sau o compoziţiune care se întărește iute. Aceasta se chiamă a plumbul un dinte. Însă, până să s’ajungă la aceasta operaţiune finală, câte vizite trebue să facă bolnavul la dentistul său! Câtă vreme trebue să piardă! Câte cheltuieli trebuie să facă! Şi operaţiunea nu se poate face totdeuna; spre exemplu, când găunoşia este internă sau între doi dinţi”, se arată în materialul publicat în revistă.

Interesant este că păstrarea dintelui natural devenise deja o preocupare importantă. Dacă altădată extracția era soluția obișnuită, tot mai mulți dentiști susțineau că dintele bolnav trebuie tratat, nu scos. Articolul descrie inclusiv o metodă de reimplantare: dintele era extras, curățat și obturat, apoi așezat din nou în alveola sa. Potrivit publicației, după 10-12 zile, acesta își putea recăpăta soliditatea și funcțiile, iar procedura reușea în 19 din 20 de cazuri:
„Astăzi, după o metodă americană, nu se mai scot dinţii: se culeg, după pitoreasca espresiune a celebrului şarlatan Duchesne. Acésta făcută, dentistul curăţă dintele, îl face frumos, umple gaura şi-l pune iarăşi la loc în alveola sa; este o adevărată implantare.
Reimplântarea se face în cazurile când dinţii au fost scoşi din întâmplare séu din causa unei dureri escesive. Nu este o operaţiune nouă, ci din contră forte vechie; dar eră cu totul uitată. Iată în ce constă acea metodă, despre care s’a vorbit filele trecute la Academia de medicină franceză:
- Scóterea dintelui bolnav;
- Curăţirea şi umplerea gaurei;
- Reintegrarea dintelui la locul lui.
Peste 10–12 zile, dintele s’a altoit şi şi-a reluat soliditatea şi funcţiunile şi este vindecat. Operaţiunea reuşește de 19 ori din 20”.
Autorul încheie cu o deviză care pare surprinzător de actuală: „Scoateți, umpleți și altoiți” – noul îndemn adresat dentiștilor.
Dincolo de limbajul medical al epocii și de metodele care astăzi ne pot stârni curiozitatea, articolul ne arată cât de veche este preocuparea pentru sănătatea dinților și cât de mult se discutau, încă din secolul al XIX-lea, soluțiile pentru păstrarea lor.
Reclama zilei: „Asigurați-vă viața și avutul la Agricola (una dintre cele mai puternice societăți de asigurări din țară și condusă de Dobrogeni), reprezentată în Constanța prin Agenția Generală Aurel G. Constantinescu – Piața Independenței 10 (Sindicatul Agricol)” (Dobrogea Jună, 1924)
Sursa foto: Dr. Dent. George P. Macarovici – „Istoria Dentară a României. Epoca de renaștere a Dentisticei Noastre 1959-1910” (1924), Dr. Dent. Pavel Macarovici Iași, consultând gratuit bolnavii săraci în Constantinopol în 1876








