Constanța interbelică era cunoscută pentru plajele elegante, seratele de la Cazinou și atmosfera cosmopolită care atrăgea mii de turiști în fiecare sezon estival. Însă, dincolo de imaginea idilică a litoralului, orașul se confrunta și cu o altă realitate: valurile de infractori care profitau de aglomerația verii pentru a-și găsi victime.
Ultima oră
Studenții Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, aplaudați la Boston. Tradițiile românești au cucerit publicul american
Constănțeni și turiști au redescoperit istoria orașului într-un nou tur ghidat organizat de MINAC
Intervenție pe lacul Razelm. Mai mulți turiști au fost aduși în siguranță la mal
Radu Miruță răspunde criticilor după doborârea dronelor rusești: „Armata Română face maximum posibil pentru a proteja cetățenii”
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța readuce în atenție un articol publicat la 26 iulie 1925 în ziarul Marea Neagră, intitulat sugestiv „Sezoniștii nepoftiți”, care descrie fenomenul infracțional din stațiunea de la malul mării.
Hoți de buzunare, escroci și spărgători, printre turiști
Potrivit publicației vremii, odată cu vilegiaturiștii soseau în Constanța și numeroși hoți de buzunare, escroci, spărgători și prostituate, care transformau sezonul estival într-o oportunitate pentru comiterea de infracțiuni.
Autorul articolului atrăgea atenția asupra numărului redus de polițiști aflați pe străzile orașului și explica faptul că lipsa personalului era influențată inclusiv de salariile foarte mici ale agenților.
În acea perioadă, un simplu moment de neatenție putea însemna pierderea portofelului, iar bagajele dispăreau frecvent din trenurile care aduceau turiști pe litoral.
Escrocii își câștigau încrederea victimelor
Presa descria și modul de operare al diferitelor categorii de infractori. Hoții de buzunare profitau de aglomerație pentru a fura bani și obiecte personale, în timp ce escrocii se prezentau drept comercianți, agenți sau reprezentanți ai unor firme și obțineau bani în avans pentru afaceri inexistente.
Spărgătorii vizau locuințele și bunurile de valoare, pe care ulterior le amanetau, iar prostituatele erau prezentate într-un registru moralizator specific epocii, fiind considerate parte din tabloul infracțional al sezonului estival.
Nici plaja și nici trenul nu ofereau siguranță
Documentele de arhivă arată că furturile aveau loc inclusiv pe plajă. În vara anului 1929, un turist venit din București a rămas fără bani și ceas după ce și-a lăsat hainele într-o cabină de pe plaja Tataia.
De asemenea, ziarul Dacia relata, în 1923, cazul unui medic căruia i-a fost furat un portofel cu 16.000 de lei în timpul călătoriei cu trenul spre Constanța, după ce adormise pentru scurt timp în compartiment.
Tentative de jaf și asupra băncilor
Problemele de ordine publică nu se limitau la furturile mărunte. La sfârșitul lunii iulie 1925, presa relata despre un furt spectaculos petrecut pe strada Petru Rareș, unde hoții au sustras inclusiv cheile unei case de fier în care erau păstrate valorile unei importante bănci din Constanța. Suspiciunea că urma o tentativă de spargere a determinat autoritățile să instituie pază permanentă în zonă.
La aproape un secol distanță, aceste relatări oferă o imagine mai puțin cunoscută a litoralului românesc din perioada interbelică și arată că, încă de atunci, sezonul turistic venea la pachet nu doar cu distracție și relaxare, ci și cu provocări serioase pentru autorități și vizitatori.
