Pe 9 martie, credincioșii ortodocși îi cinstesc pe Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia, soldați creștini care au murit pentru credința lor în primele veacuri ale creștinismului. Ziua are o puternică încărcătură religioasă, dar este în același timp una dintre cele mai bogate sărbători în tradiții și obiceiuri populare din cultura românească.
Povestea celor 40 de martiri
Sfinții 40 de Mucenici au trăit în perioada împăratului Licinius, cunoscut pentru persecuțiile împotriva creștinilor. Cei patruzeci de soldați făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata, staționată în Sevastia, în Armenia.
Ultima oră
Dr. Laura Predoi, psiholog clinician se alătură MindCare/MedLife Constanța
Lovitură uriașă pentru Temu: Comisia Europeană a amendat platforma cu 200 de milioane de euro
Armata Română cumpără drone de 30,7 milioane de euro prin programul SAFE
Festivalul Artelor Marțiale ajunge în Piața Ovidiu. Demonstrații spectaculoase și lecții deschise pentru constănțeni
După ce au refuzat să renunțe la credința creștină și să se închine idolilor, au fost supuși unor torturi severe. Conform tradiției, aceștia au fost dezbrăcați și aruncați într-un lac înghețat. Deși unul dintre soldați a cedat, un gardian impresionat de credința lor i-a luat locul, astfel încât numărul martirilor a rămas 40. În cele din urmă, toți au murit, devenind simboluri ale credinței și jertfei creștine.
Mucenicii – simbolul sărbătorii
Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri ale acestei zile este prepararea mucenicilor, numiți și sfințișori. Aceștia sunt colăcei modelați în forma cifrei opt, simbol al infinitului și al legăturii dintre viața pământească și cea veșnică.
În unele regiuni ale țării, mucenicii sunt fierți într-un sirop aromat cu miere, nucă și scorțișoară, în timp ce în alte zone sunt copți în cuptor, apoi unși cu miere și presărați cu miez de nucă.
În multe comunități, acești colăcei sunt duși la biserică pentru a fi sfințiți, după care sunt împărțiți copiilor sau persoanelor nevoiașe, ca gest de milostenie.
Ziua care marchează începutul anului agrar
Dincolo de dimensiunea religioasă, 9 martie era considerată în tradiția populară începutul simbolic al anului agrar. În unele regiuni, gospodinele semănau în această zi ceapă, usturoi sau varză, crezând că roadele vor fi mai bogate și protejate de dăunători.
De asemenea, era obiceiul ca femeile să ofere pomană în memoria mucenicilor, aprinzând 40 de lumânări și împărțind colaci sau sfințișori.
Obiceiuri și credințe populare
Sărbătoarea era însoțită și de numeroase ritualuri populare menite să aducă protecție și belșug. În unele zone se aprindeau focuri ritualice pentru purificarea gospodăriilor, iar cenușa era folosită pentru a proteja culturile sau pentru a ține la distanță animalele dăunătoare.
În alte regiuni exista tradiția consumului a 44 de pahare cu vin, simbol asociat cu sângele martirilor și cu perioada dintre 9 martie și sărbătoarea Sfântului Gheorghe.
De asemenea, o legendă populară spune că în această zi nu este bine să se muncească, pentru a nu atrage ghinion sau boală asupra gospodăriei.
Astfel, ziua de 9 martie rămâne una dintre cele mai importante sărbători din calendarul popular românesc, în care credința, tradiția și simbolurile primăverii se împletesc într-un mod unic.
